Intelectualii români sunt și ei, firește…TOT ROMÂNI! Mulți suferă de mania persecuției, de lene, de vanități patologice, suferă de sindromul gloriei deșarte (publică, a la rigueur, oriunde, orice, oricând, numai să publice, să publice, să publice!), suferă de faptul că nu sunt luați în seamă de grobienii puterii și atunci FAC ORICE ca să nu mai sufere atât: orice, însemnând…ORICE! Dl. Liiceanu avea o vorbă, în neprihănirea domniei sale, că dacă nu noi, atunci cine și dacă nu acum, atunci când? (citat aproximativ)
Teoria că intelectualii vor putea schimba România se dovedește complet, aiuritor de falsă: nu numai că nu vor schimba nimic, dar vor înrăutăți lucrurile, deoarece prostului și nemernicului, când i se dă atenție, când e luat în seamă de un mare intelectual al vremii lui, i se dă dreptul la orice, la mârlănia supremă. Așa se întâmplă mereu, așa a fost de când lumea la noi. Nu numai unul greșește, greșim cu toții, unii, tăcând, alții, aplaudând.
Oamenii simpli clachează, se mai aruncă de la balcon, își dau foc, mai intră în greva foamei, forme de protest individuale. Poporul acesta nu e capabil de forme adevărate de protest, e așa de simplu de guvernat… (îmi amintesc de greva noastră, a profesorilor… treceau părinții elevilor noștri și se uitau la noi ca la niște maimuțe într-un țarc: adică era doar problema noastră faptul că ne-au tăiat abuziv salariile până nu ni le-au mai dat deloc, nu era o problemă a tuturor bugetarilor, și a lor, prin urmare.) Un popor de fricoși, atât de ușor de momit și de mulțumit cu funcții politice! Lamentabil popor, în logica strâmbă a vremurilor noastre de azi și din totdeauna. Popor căruia i s-au intrerupt funcțiile vitale ale gândirii individuale, popor cu gâtul curbat și coatele pe gard, mereu atent la ce se întâmplă în casa vecinului, popor inevitabil minor, lipsit de organul văzului și auzului, de organul mirosului și de organul teribil al înțelegerii…popor uituc, ”ireversibil”, domnule Pleșu,”ireversibil”…
Mă plictisiți, domule Pleșu, și, deși v-am recomandat studiile ca și lectură obligatorie elevilor mei, mă dezamăgiți, așa cum m-ați dezamăgit și în anii trecuți, în care v-ați amestecat în cazanele puterii urdorile notorietății. Nu ați înțeles nimic de la Noica, așa cum nici Toader Paleologu nu a priceput nimic de la tatăl său ilustru și a devenit o marionetă penibilă la curtea președintelui. Așa cum nici dl. Liiceanu, în profunzimea surâzătoare, pe care nu i-o contest, nu a înțeles nimic, își iubește, cred, mașina, mult mai mult decât tinerii pe care i-ar putea forma, scriind, de pildă, ADEVĂRUL, ACUM, pentru că, nu-i așa, dacă dumneavoastră nu-l știți, atunci cine, și dacă nu ACUM, atunci când?
…dacă intelectualii nu pot schimba nimic, măcar SĂ VORBEASCĂ! Poate îi vor auzi câțiva… poate că nu ne-am manelizat cu totul!
(Sursa foto: aici)
Elenaagachi's Weblog 
Subscriu cu aceeasi tristete indignata acest admirabil text. ADEVARUL care, nu-i asa, te face, daca vrei, liber, macar in gindire si atitudine daca nu si in viata de fiecare zi, ADEVARUL spus de marii „formatori de opinie”, daca ar fi cu adevarat asta si nu doar manipulatori de clisee, inclusiv despre „condamnarea comunismului !”, ar avea sansa sa trezeasca destule constiinte… Bineinteles daca cei care se plictisesc plictisindu-ne ar scrie, „de pildă, ADEVĂRUL, ACUM, pentru că, nu-i așa, dacă dumneavoastră – d-le Plesu- nu-l știți, atunci cine, și dacă nu ACUM, atunci când?” Si daca, eventual, o sa intrebati candid d-le Plesu „ce adevar asteplati de la mine?”, va raspund de pe acum: adevarul despre primatele superioare! Cu siguranta despre ele discutam…
Foarte bune remarci: http://www.adevarul.ro/sabin_orcan-editorial/Tacerea_lui_Liiceanu_7_507019297.html
Doamna, draga, esti suparata rau. Da’ rau tare, nu gluma! Si, vorba poetului, „Cind se ia cite-o masura/Toata lumea-njura/ Pe agentul sanitar/Si se-ntreaba fara noima/- Ce-ai cu noi, ma? / Pentru ce sa dam cu var?”
Zilele trecute te-ai luat de Plesu pentru ca se intreba, pe foarte buna dreptate, cit de multe noutati poate sa suporte omul? Si ii faceai aproape un rechizitoriu ca tara arde si el este stresat de un nou desfacator de conserve si de alte chestii casnice. Iti inteleg stresul si deprimarea pe deplin: traiesc si eu si sufar cot la cot cu tine in acest sistem imbecil, in aceasta cloaca in care suntem umiliti mai rau ca niste viermi. Si mie mi se pune pata, uneori, pe ce gasesc la indemina in momentul acela si intreb si eu rastit „pentru ce sa dau cu var?”. Intr-un final, cu sau fara ajutor, ies din ridicolul in care m-am bagat, cel putin la fel de stresat, dar sigur si mai extenuat ca inainte si in special fara nici un fel rezultat pozitiv. STRESUL doamna si tratamentul umilitor din ultimii 21 de ani cel putin ne-au adus in starea in care sa nu mai putem RATIONA deloc, in situatia de a nu ne putea detasa citusi de putin de mediul toxic in care ne zvircolim sufletele, de iadul din jur care ne pirjoleste visurile. Cred ca face parte din rezistenta individuala la factorul de stres, cred ca se si poate antrena. Nu ma intreba de sensul acestui antrenament. Intr-o societate normala acesta nu exista, dar aici este o necesitate vitala.
Draga doamna, ca sa revin la „noutatile” lui Andrei Plesu imi pare rau sa-ti spun ca n-ai priceput sensul mesajului transmis. In viltoarea (non)evenimentelor cotidiene romanesti, suntem teribil de bombardati, voluntar sau prin natura evolutiei firesti a economiei de piata, de o multime de noutati. Deseori unele mai imbecile si mai inutile ca altele. Preconceptia cretina ca daca e vechi e prost si ineficient este specifica acestei natii. Iti recomand o vizita in Elvetia sau in Liechtenstein sa stai intr-un hotel simplu (de 3 stele, de exemplu), sa maninci un sandvis intr-o locatie la fel de simpla si vei fi extrem de surprinsa sa descoperi calorifere functionale din 1930-1940, ca bateriile de la baie din anii ’60 sunt perfect functionale pentru ca au fost intretinute cu responsabilitate in ultimii 50 de ani, ca usile au broaste si minere de aproape un secol si nu scirtaie si se inchid perfect, cum nici podeaua de lemn nu are nici un fel de sunet, ca noutatile se impun acolo unde sunt absolut necesare din punct de vedere al eficientei si confortului. Si nu-ti vorbesc de niste cazuri izolate in care au fost pastrate aceste obiecte pentru a da un parfum de epoca. Nici pe departe! Este atitudinea elvetiana, spiritul saxon al responsabilitatii si economiei, al respectului fata de tine si fata de cel care-ti calca pragul.
Este tipic unei natii ca a noastre, rupta in cur de foame, sa se fuduleasca cu toate prostiile si timpeniile pentru ca-s noi si la moda, chit ca-s total ineficiente si costa si o groaza de bani. Asta imi aduce aminte de bancul ala cu doi nemti si un roman care ajung in rai si sfintii ii iau la intrebari sa afle de ce au dat coltu’. Nemtii spun ca si-au cumparat niste masini puternice (unul Mercedes si unul un Porsche, ambele ultimele modele) si nu le-au mai putut stapini si au sarit cu ele in decor, rupindu-si gitul. Si il intreaba si pe roman si el zice ca si-a luat un BMW X5… Si? intreaba sfintul, de ce-ai murit? – Pai, am murit de foame! Cam asta e situatia romanului. Romanii au intotdeauna ultimele versiuni ale programelor de „office”, de calcul, ale sistemelor de operare etc. Chiar si inainte de lansarea oficiala a lor! Raportat pe cap de locuitor, Romania detine, probabil, un record si aici. Stii cit de stresant este acest fapt? Ma indoiesc ca simti asta. Ma confrunt de cel putin 2-3 ori pe an cu diverse incompatibilitati pentru ca… nu am ultima versiune cu care lucreaza majoritatea! Stii cit timp si nervi pierd cu asta? Stii citi bani se duc indirect? Stii ce riscuri colaterale sunt pentru toti cei implicati? Un alt exemplu. Tot o noutate o consider si imbecilitatea de a traduce software-ul in limba romana sau obligativitatea de a avea instalat pe calculatoarele de la serviciu software-ul in limba romana. Stii cit de cretina este aceasta situatie? Eu as fi interzis traducerea software-ului! Serios! Pentru ca asa zisele mesaje sau comenzi ale acestui software nu mai reprezinta „un dialog” cu utilizatorul, ci poate fi considerat echivalentul UNUI LIMBAJ DE PROGRAMARE. Asta nu au priceput cei care traduc pachetele de programe. Si cind fiecare pachet software vine cu traducerea lui proprie in limba romana, cel putin la fel de imbecila ca a MS Office-ului, dar avind cuvinte diferite pentru aceleasi comenzi, haosul e total. Cum poti vorbi de eficienta, de calm si de multe altele atunci cind cauti 5 minute o banala comanda ascunsa sub o alta titulatura pentru ca unuia dintre traducatori i-a venit, asa din originalitate, sa faca o metafora!
Sa-ti mai dau un exemplu. O firma are ideea sa convoace un numar de specialisti sa-si dea cu presupusul asupra unui noo model de caramida pentru ca, ziceau ei, trebuie sa venim cu ceva nou pe piata. Si au facut una de marime dubla fata de cea mai mare, curent utilizata si foarte apreciata de clienti. Dar ei voiau neaparat ceva nou. Sub pretextul ca volumul marit conduce si la cresterea indirecta a productiivitatii si a scaderii consumului de mortar etc. etc., au facut un mare rahat: era atit de grea, incit dupa montarea a 3-4 caramizi, muncitorul ar trebui sa doarma o juma’ de ora. Degeaba am insistat eu ca este o inventie inutila si din punct de vedere tehnic, dar n-am avut succes. Erau multi acolo care nu mincasera de vreo 3-4 zile si pentru cele 5 pateuri cu brinza si o sticla de Cola au avut cuvinte mare de apreciere a… inventiei cu pricina. Nu cred ca au vindut ceva. N-am vazut pe nici un santier asemenea prostii de produse. Sper, totusi, ca nici in depozit nu le au! Si mai am multe exemple, in special din domeniul casnic.
Asta e stresul noutatilor si aici batea si Plesu. Vin acasa flamind si obosit, vreau sa fac un dus sa maninc un compot sau un pateu si sa ma bag in pat. Nu se poate! Desi le avem de citeva luni in dotare, obiectele cu pricina tot noi sunt pentru noi, pentru ca sunt imbecil create si mai nimeni nu se poate adapta cu asemenea prostii. Dar nici varianta veche, mai robusta, mai eficienta si mai rationala nu o gasesti pe piata. Pentru ca e veche! Am luat anul trecut o scula de strivit usturoiul (singurul model pe piata): dupa 3 luni s-a rupt. Am cautat altul, vechi clasic. Abia saptamina trecuta am gasit modelul de acum 20 de ani. Dar are si asta o inventie tembela la balama. Sper sa ma tina macar 4 luni! Ca veni vorba… Sa stii ca hotelurile trebuie sa aiba in dotare obiecte cu care cel putin 70-80% dintre utilizatori sunt familiarizati, altfel isi pierd clientii. Simplu! Imi aduc aminte ca am fost la un hotel acum 2-3 ani si eram si eu incintat ca voi avea prilejul sa fac nu un dus, ci un veritabil masaj acvatic, stropit fiind cu jeturi de diferite dimensiuni si mai ales din toate directiile. Testez din exterior comenzile si incerc discret functionalitatea lor. Dupa vreo 5 minute de analize tehnice detaliate decid ca e cazul sa intru in scaldatoare. Foarte relaxat si cu mintea deja diverse inaltimi abisale apas pe butonul de pornire si… Unul dintre sutele de jeturi, subtire ca o fibra optica, imi nimereste cu precizie de laser unul din punctele extrem de sensibile incit am avut impresia ca-s impuscat si am sarit ca ars, mai-mai sa trec prin peretele de sticla. Mi-a luat citeva secunde bune sa realizez ce s-a intimplat pentru ca eu trebuia sa ma salvez in primul rind. Draga doamna, de atunci, in astfel de hoteluri cu sofisticareli in baie si in bucatarie, fac „dus” in chiuveta si maninc in poale. Pentru ca m-am saturat de stresuri pe cit de inutile, pe atit de imbecile, cum ziceam.
Acum ti s-a pus pata pe Plesu din nou pe motivul ca nu-l mai apreciaza pe Basescu dupa ce a fost in echipa lui, la Cotroceni. Ti-am mai spus asta: omul a luat tzeapa ca si mine si ca mai toti ceilalti care au crezut in el. Mi se pare foarte onorabil gestul ca, dupa delimitarea de Basescu, sa-i critice foarte lucid atitudinile, gesturile, politica si toate celelalte fara sa-l injure. De altfel, desi spiritul meu vulcanic imi determina frecvent un limbaj cu multe epitete si „metafore” citusi de putin literare, tot nu sunt de acord cu insulta si injuria de nici un fel. Sa mor daca te pricep acum ce ai cu Plesu?! Si-a turnat sincer cenusa in cap cu mult timp in urma, si-a facut „mea culpa”, desi, repet, vina lui a fost ca si a mea de fi crezut sincer in respectivul care s-a dovedit ulterior a fi total nevertebrat. Referitor la articolul „O dezamagire ireversibila” (http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/O_dezamagire_ireversibila_7_507619236.html) si care te-a ingretosat atit, chiar nu te inteleg deloc! Amesteci, din pacate, fluturasul de salariu pe care nu scrie nimic, cu criticile foarte dure si mesajul important asupra situatiei extrem de grave in care a ajuns presedintia si guvernul si care au dezamagit intreg poporul, nu numai pe Andrei Plesu. Andrei Plesu scrie in numele poporului. Ce-ai vrea sa faca Andrei Plesu? Sa iasa in drum? Sa ia un steag in mina si sa se suie pe stilp in Piata Revolutiei? Andrei Plesu nu este, totusi, nici Dan Iosif si nici Mircea Dinescu. Fiecare lupta cum poate si cum crede el ca este mai eficient si mai penetrabil la factorii de decizie (de sus sau de jos). Scrie si scrie foarte bine. Gindeste si gindeste cu mult mai bine in fiecare zi. Imi pare rau, dar asta este realitatea pe care stiu ca iti este foarte greu sa o simti din cauza nenumaratelor frustrari si umilinte. Sper, totusi, sa depasesti momentele grele si sa reusesti sa iesi din febra data de politica prezentului. Si ai sa vezi ca am dreptate. Sa nu-mi spui ca sprijini monarhia si ca acum te-a deranjat dispretul lui final adresat celor care cred in monarhie pentru ca-l urasc pe Basescu. Monarhia pentru Romania este o utopie uriasa, in general, conceptual. Iar daca vorbim si de niste anumite personaje monarhice, sincer iti spun ca prefer „ejacularile” lui Marean Vanghelie in locul unor marionete penibile culese de pe trotuarele din Podu de Piatra. Dar despre asta, poate alta data. Sau niciodata…
E ok asa cum spui tu Cezar!!!
…cat despre frustrarile mele, mi se pare normal sa mi le exprim la mine pe blog. Daca am atentat cumva la idolul tau, sa ma scuzi! Plesu nu vine cu nimic nou acum. Trebuia sa nu-l pupe in fund pana acum, acum degeaba il scuipa!
“…Pleşu e aşa de naiv”
Doamnă dragă, recunosc că fetele au un plus mare la capitolul intuiţie şi “vedenii” mult mai sensibile decât cele 5 simţuri (maxim posibile pentru majoritatea bărbaţilor) cu care naturelul ne-a lăsat. Poate că ai dreptate. Da’ dacă s-o dovedi că n-ai avut dreptate, dai o bere la “A la Mort Subite”?
Fanii lui Băsescu sunt acei intelectuali cărora „li s-a pus pata” pe stat. Ca de obicei, ideile puţine, dar fixe, îi atrag pe oameni în capcane din care orgoliul nu le mai permite să iasă. În concepţia acestora, bugetarii şi pensionarii sunt tot răul acestei ţări. După ce au adus salariile din sistemul bugetar sub limita subzistenţei, emit judecăţi de felul următor: sunteţi ori leneşi, ori incompetenţi, ori corupţi dacă rămâneţi pe salariile acestea. Nu avem nevoie de voi ALĂTURI DE NOI, ca angajaţi ai statului. Mergeţi în economia privată dacă sunteţi atât de buni (dacă găsiţi locuri de muncă deschideţi o afacere – ce?! nici de-atâta nu sunteţi în stare?!). Puneţi mâna şi contribuiţi la PIB dacă vă iubiţi ţara şi neamul! Aşa gândesc ei! Treburile statului? Interesul public? Corupţia? Nu e treaba voastră! Plecaţi, plecaţi! Asta e toată filosofia lor! Şi sunt absolut convinşi că judecata lor e infailibilă.
În ceea ce-l priveşte pe pleşu, a ajuns la vorba mea: singurul lucru care mă deranjează la campaniile antiprezidenţiale de pe la televiziuni este că nu sunt credibile. Cele mai credibile acte antiprezidenţiale sunt acţiunile preşedintelui însele.
Da, ai dreptate, toate televiziunile manipuleaza! Eu l-as filma de aproape, sa i se vada OCHII SMECHERI, apoi as largi putin planul…atat cat sa se vada grimasele. Apoi as pune niste stop cadre pe aceste priviri si le-as da la nenumarate emisiuni de tipul ”No comment”. Poporul trebuie lasat SA GANDESCA SINGUR, nu trebuie sa-mi spuna mie niciun analist ce anume sa pricep din spusele presedintelui. cat despre intelectualii cei mari, Dumi are o teorie si sunt de acord cu ea: cu sigurantza puterea ii foloseste pe iubitorii de arginti si pe cei ale caror dosare nu sunt chiar cheie de biserica!
Beau…, ai prins perfect ideea! Asta este una dintre dramele majore ale romaniei (cu r foarte mic!): politica (a se citi „incultura”) celor ce ne stapinesc in prezent si, de fapt, de 21 de ani incoare, este sa aiba in sistemul functionaresc al statului numai curve, tembeli si pupincuristi. Nu au nevoie de un stat eficient. Nu-i intereseaza pentru ca altfel nu mai pot fura. Ce-i de facut? Pai, nu prea stiu. Omul nu rezista la foame. Am experienta anilor comunisti in care am vazut cum pentru o ceapa degerata unii isi vindeau si parintii. Acum este mai rau ca atunci si nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa traiesc zile mai cumplite ca inainte de 1989. Si nu exagerez cu nimic in ce spun! Ne-au atins la lingurica, asa cum a facut Stalin cu ucrainienii. Deja incepem sa ne scuipam intre noi pentru ca unii clipesc mai des sau au parul prea cret, ba unii pun mina si pe par ca sa-si convinga interlocutorul ca soarele da lumina si nu se ia de la priza. Sau invers! Si asta pentru suntem atit de amortiti cu totii de foame, de umilinte, de tot si de toate… Mamaliga nu va mai exploda niciodata. In 1989 a fost un simplu accident: cineva a bagat un fitil si o pocnitoare in mamaliga si ceilalti au crezut ca ii pot da efectele unei bombe. Rahat cu mac! A trebuit sa treaca atita amar de vreme sa realizam ca romanul nu are nimic normal in el. N-a avut niciodata. E probabil genetica chestia asta. Nu e in stare nici sa munceasca, nu e in stare nici sa se distreze, nu e in stare nici sa protesteze la cele mai degradante actiuni de umilire a lui. Romanul e inert si asa va fi pe veci. N-a stiut niciodata ce e aceea onoare si cuvint si verticalitate si multe altele. Pentru ca n-a fost educat. Si nu in ultimii 20 sau 40 de ani, ci dintotdeauna. Primele colegii universitare europene s-au nascut acum vreo 800-900 (!) de ani. Pe vremea aia ieseam si noi din epoca de piatra. Este cumplit de dureros sa vezi ca si dupa peste 150 de ani se continua si mai agresiv procesul de non-educatie, practic de distrugere totala a fiintei unui intreg neam. Si nimeni, dar absolut nimeni nu protesteaza. In ciuda unui spirit coleric, sunt, de felul meu, un pacifist si sper intotdeauna in solutia pasnica, dar sunt momente in istorie in care a intoarce si obrazul celalalt pentru a mai primi o doza de rahat peste ochi e o dovada de prostie crasa sa nu se riposteze chiar si cu arme de foc. Avem un talent nativ de a face misto din lucrurile serioase si mai ales sa facem totul la misto si sa luam apoi foarte in serios evenimentul. Bun, chestia asta ne-a ajutat sa iesim din marasmul comunist, dar asta trebuie sa inceteze. Exemplul grecilor ar trebuie sa ne fie indeajuns: dupa atitea flegme prezidentiale si nenumarate umilinte boccii e cazul sa punem mina pe cite un par. Ma ofer sa sponsorizez pentru vreo 10 bucati. Astept sa mi se spuna ziua si ora unde sa vin si cu cite betze. OK?
Plesu incearaca sa-si gradeze cumva trezirea, isi pregateste terenul pentru tonul taios de mai tarziu, care altfel ar contrasta puternic cu un fost consilier si gornist prezidential, un om care, acum ceva vreme, ne spunea ca voteaza cu Basescu fie si numai ca, spre deosebire de ceilalti candidati, are simtul umorului. Cat despre cartile domnului Plesu, nu prea vad, sincer, ce s-ar putea recomanda. In afara de Minima moralia, care are o valoare filosofica si care e o incercare interesanta de a construi, plecand de la Aristotel, un fel de etica, in rest sunt numai chestii e drept scrise binisor, uneori cu umor, dar fara prea mare greutate.
Apoi, implicarea intelectualilor in politica a fost inteleasa, la noi, complet aberent. Asta lasand la o parte faptul simplu ca a fi intelectual nu te califica in niciun fel sa-ti dai cu oistea in gardul politicii, ca sa ma imprumut de la domnul PLesu. Ce treaba are un critic literar sau un scriitor cu politica n-am inteles niciodata. Ca unii oameni politici sunt, acidental ca sa zic asa, scriitori sau filosofi sau istorici, e cu totul altceva. Dar simplul fapt de a fi expert (admitand ca esti) intr-un domeniu nu te califica in niciun fel pentru a ti asuma rolul de jucator pe scena politica. Iata un lucru pe care nu numai romanii nu l-au inteles, dar nici asa zisii intelectuali.
In al doilea rand, daca tot vorbim de o implicare, pai ea trebuie sa aiba alt sens. A iti asuma un rol, ca intelectual, pe scena politica, nu inseamna a miza totul pe o singura carte, cu riscul de a te prabusi cu capul inainte, cum au facut Liiceanu, PLesu, CArtarescu, ca sa nu mai vorbesc de musiu Patapievici. A te implica in politica nu inseamna a te prostitua intelectualiceste si a-ti suspenda judecata de buna voie. Sau daca asta inseamna, atunci nu e de mirare ca in iubita noastra tara totul se duce DRACU!
Paul, linguseala lui Liiceanu fatza de Basescu mi se pare mai gretzoasa decat odele lui Vadim sau alea lui Paunescu fatza de Ceausescu!
Ne-au dezamagit ingrozitor ”intelectualii” in care candva am crezut ca in niste modele… Halal! S-au vandut ieftin.
„Pitoresc si melancolie” e o carte recomandabila… Dar nu asta e problema, ci, cum observa Paul, inabilitatea asta patimasa a lor, a intelectualilor din corul de trompete, de a miza pe Basescu. Si apoi e descalificanta o pozitie partizana pentru orice intelectual. Conditia intelecualului este tocmai circumspectia, intransigenta.
In fine, nu cred ca Andrei Plesu face vocalize pe un ton urcator, prin atingerile sale de acum, pregatind „tonul taios de mai tarziu” …
De acord cu beausergent in ce priveste lipsa de credibilitate…
Tonul taios va fi cand ”capitanul” va parasi corabia…