Cornel Pufan este un artist fotograf și un poet. Pentru asta el umblă încontinuu. Drumurile multe, cele mai multe în singurătăți fără număr, în Înălțimi, și Drumul cel mare al vieții lui, ”dincolo de zgomot și furie”, se împreună într-un sens comun: ARTA.
Mulți vedem, însă doar cei cu adevărat dotați pentru văz pot pricepe, așa cum mulți spun că au credință, dar numai cei aleși o poartă, ca pe o dulce povară.
Văzul lui Cornel Pufan e ager și înțelegător, așa cum Blaga spunea despre cunoaștere că este. Văzul lui este cunoaștere si este revelație.
Ca o pasăre uriașă, creatorul adastă pe înălțimi, arta lui este, în mare, o artă a revelării Înaltului. Tot ce poate omul mai frumos să facă și tot ce natura poate face mai inspirat, creatorul transformă, în arta lui, transcende realul, îl acoperă de alte sensuri.
E un dar acesta, să trăiești văzând numai FRUMOSUL, e o iluzie extremă, dar și periculoasă: dacă te trezești din Frumos, ca somnambulul, de pe acoperișul lui? Ce mai rămâne? Cornel Pufan demonstrează că, dincolo de Frumos, rămâne…tot Frumosul. Că nu exista altă alegere.
Gestul recuperator al artistului se mișcă pe o paletă destul de restrânsă: copacul, ceața, clădirile vechi, de la modesta căsuță uitată pe un vârf de munte, la biserica veche, cu fleșa ițită dintre cețuri, Deus otiosus, animalele (caii si câinii, mesageri ai bunătății necorupte), aceste creaturi inocente si nefericite, în slujba omului uituc, ireversibil.
Omul, atunci când este prezent în fotografii, e omul simplu, de la țară, omul uitat de toți, undeva , pe un vârf de munte, omul nealterat de mode și modele și mulțumit cu viața lui, așa cum este și câtă mai este.
Iar dincolo de toate, MUNTELE, cu splendoarea lui milenară, muntele cu ascunzișurile și tihna pădurilor lui. Muntele este, pentru Cornel Pufan matca primordială, loc tainic al nașterii și al morții. Muntele și lumina lui cețoasă, magică și nestăpânită, atât de greu de prins într-o secundă de visare, prin ochiul obiectivului.
Cuvintele mele sunt puține și ele nu pot descrie, nici comenta arta lui Cornel Pufan. O pot doar menționa, în câteva rânduri fugare.
©Elena Agachi, 30.08.2015
Sursă foto: https://www.facebook.com/cornel.pufan/photos
Elenaagachi's Weblog 
Va multumesc frumos!
Eu iti multumesc!