Masca (gând la Annevoie)

Ascunde și dezvăluie. Ascunde imediatul, lucrul pe care nu vrei să-l vezi văzut. Te ascunzi și te simți bine, anonimatul convine. Poți face orice, din anonimat: poți, mai întâi de toate, să privești! Tu, cel cu masca, privești și te bucuri/te întristezi/te miri/ în tine! Apoi, poți, desigur, să judeci! Asta e cel mai ușor. Râzi în tine și plângi, în mască. Nu vede nimeni… Mai e, apoi, măreția Măștii! Pasul ei hotărât, știindu-se frumoasă! Sufletul în mască pare facil. Suflet fără riduri, fără controverse… Este? E greu de dus, e măreț, e uriaș! Stau și te privesc: dau cu banul pe sufletul tău! Oricum și orice ai face, o mască purtăm cu toții! Una vizibilă și, uneori, penibilă, alta mult mai subtilă… Masca e o frumoasă iluzie și nu ascunde nimic, finalmente…