Ce vezi?

Ce vezi, l-am întrebat pe vatmanul de la metrou, tu mergând așa, mereu în întuneric, toată ziua?

Imi văd gândurile, spune acela, îmi construiesc o hartă stelară cu ele. Fiecare amintire e un scâncet de astre. Le-ai strâns în mijlocul cerului, ai fost avar, ai tot adunat. Câte amintiri se strâng într-o viața? Tot atâtea goluri în suflet!

Mergand în întuneric, îmi fac ordine în cap, mai arunc câte o amintire, mai trec peste un gol.

Nici nu-ți dai seama bine și, până la stația următoare, viața a și trecut !