Gura de foc

Romanticii au avut acest simţ, al catastrofelor… Risc să-mi alung toţi vizitatorii, dar opţiunile mele , cel puţin în această perioada, converg către catastrofic… GURA DE FOC…

(Picturi de John Martin)

… Şi totuşi învăţase să numere fiecare fir de nisip, fiecare amintire, fiecare picătură din magma fierbinte a trăirii… atunci, se întrebă şi-i fu jenă pe dată de întrebările lui prosteşti, atunci, UNDE GREŞISE? Poate că, la începuturi, cînd se încăpăţânase cu ALEGEREA lui, cînd toată lumea îi fusese împotrivă şi numai el se luptase cu himerele…poate că atunci…

…sau, poate că atunci când simţi că nu merge şi că rămâne la coada plutonului, când se încăpăţânase să nu renunţe, vertijul primejdiei îl cuprinsese…

Sau poate că atunci când toţi se bucurau şi el se chircea în el însuşi, sperând că nu e adevărat nimic din ce simţea că va fi O SURPARE.

Lumi subterane i se încâlceau prin vise şi semnele pe care le primise îl aduseseră într-o stare de perpetuă hipnoză. Nu mai fuma de multă vreme, uitase şi gustul fumului aceluia translucid, dar avea senzaţia că era un fumător îndârjit.

Poate că e de la căldură, îşi spuse, da parcă ea, căldura i-ar fi transmis mesaje de Dincolo, din Zările sempiterne ale Niciundelui lumii. Se dădu cu greu jos din pat, oasele îl dureau si prin muşchii pe care abia îi mai simţea se plimba o colonie de furnici.

Nu mai avea nicun sens să se întrebe, îşi spuse, intrebările tardive sunt nişte tâmpenii pe care adolescenţi frumoşi le scriu prin jurnale. Până la urmă, se amăgi iar, totul e o chestiune de destin. Cu el nu te poţi pune, zâmbi amar, încercând să aprindă aragazul, dar uitase că gazul i se tăiase de demult…

Sorbi anevoie din ceşca de ceai rece şi trase perdeaua către priveliştea de afară…