Pași

Parcă nu mă mai ascultă picioarele, îmi spuneai! Hai să-ți cumpăr un baston, ți-am răspuns. Dacă, Doamne ferește, ai să cazi așa ca mama, îți dai seama? Cu diabetul, n-ai suporta operația. Poate, mi-ai răspuns, dar am să-l iau când am să văd că nu mai pot altfel.
Și l-ai luat. La început, stingher (mă împiedic în el, spuneai), apoi, tot mai încrezător. Unul ți l-a adus Andra, de el îți era cel mai drag, era subțire, subtil, simplu. Eu îți cumpărasem un baston mai baroc, să-ți placă, de la Voroneț, să-l ai amintire… Are un cap de șarpe sau nu știu ce animal mitologic, IMI PLACE, mi-ai spus, e frumos! dar tot pe al Andrei l-ai purtat… Nimic nu luăm cu noi , nimic din lumea asta, spuneai, cu atât mai puțin un baston. Așa că nu te-ai atașat nici de ele, deși cel de la Andra îți era atât de drag, încât povesteai cui dorea să te asculte că EA ți l-a luat.
Nu te mândreai nici cu cele câteva cadouri din Belgia, nici cu nimic altceva, te mândreai doar cu bastonul acela, pe care mătușa ți l-a cerut pentru ea, că ai două, acum, Mișule, la ce-ți trebuie ție două? Dar unul e de la Andra, i-ai răspuns, cum să am două?
De fapt nu aveai chef să renunți la niciunul și te-am înțeles. Ferchezuit cum te făceai, își stătea bine cu el, cu bastonul acela, și uneori, în excursii, îl lăsai în portbagaj, așa, ca să pară că nu ai nevoie încă…

Anunțuri

Un răspuns la „Pași

  1. Multe amintiri țin de lucrurile cu adevărat simple… Alteori țin de un moment special. Îmi amintesc că am văzut împreună Peleșul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s