Când alăutele vor pleca
și, obosiți, nuntașii
vor trage cortina peste cântec,
(poate doar theorba să mai rămână,
melancolizând),
când la mesele goale se va așeza, mai apoi, vântul,
când fumul lampioanelor
va scrie semne
prin falduri de grele catifele,
vorbește-mi de Cythera, de potecile ei
murind sub tălpile noastre,
de stâncile-i încremenite-n rugaciune,
vorbește-mi, și nu te mai opri, de zeii molcomi,
adunați la taifasul durerii…
Când poți, vorbește-mi de Cythera,
de terra sacra și de toate corăbiile
arse de însuși Agamemnon,
Cythera, mon amour, uitată între drumuri
abrupte
și fără de întoarcere.
Elena Agachi, 18.12.2013
Imagine dupa Hieronymus Bosch, Gradina Plăcerilor, tripticul inchis: Creația lumii: sursa
Elenaagachi's Weblog 
un an nou mai bun !
cu drag,
A mai venit inca o primavara 🙂
Toate cele bune oriunde esti!
Iti multumesc mult! Nici eu nu stiu pe unde mai sunt!
Sarbatori luminate va dorim, multa sanatate si pace in suflet! Cu mult drag, Shtefana si ai ei.
Armonioasa, calda nostalgie, cu multa substanta, traire sufleteasca, care, paradoxal, transcende durerea intr-o zare luminata de o bogatie a simtirii, asa cum se intampla in ocrotirea perena a sentimentelor…