Ziua națională (1 dec. 2011)
M-am trezit de dimineață și mi-am spus ca cel mai oribil lucru pe care aș putea să-l fac ar fi să deschid televizorul. Așa că nu l-am făcut, nu-l mai […]
M-am trezit de dimineață și mi-am spus ca cel mai oribil lucru pe care aș putea să-l fac ar fi să deschid televizorul. Așa că nu l-am făcut, nu-l mai […]
Parcă nu mă mai ascultă picioarele, îmi spuneai! Hai să-ți cumpăr un baston, ți-am răspuns. Dacă, Doamne ferește, ai să cazi așa ca mama, îți dai seama? Cu diabetul, n-ai […]
In rafturi au apărut decorurile și cadourile de Crăciun. Pe de-o parte, bucurie, vacanță, tihnă, probabil. Pe de altă parte, lipsa părinților mei face ca acest Craciun, primul cu desăvârșire […]
Când se termină orele, când începe coborârea pe toboganul curățat, bine lustruit de atâtea coborâri, când goana ia sfârșit, când te așezi și nu mai poți privi înainte, când respirația […]
Când timpul își poartă masca, hilar, în dansul greoi al morții , când, mai apoi, și-o dă jos, mai comică decât măștile de la Vorona, lăsând să i se vadă […]
Ceasul de la mâna tatălui meu a stat la șase fără un sfert. Era un ceas bun, era mândru de el. Atât mai pot spune. De aici, preia ANDRA.
Pregatisem asta pentru ziua lui…nu stiam ca va fi și ultima!