Lumea nu e aceea pe care o visăm și nici aceea în care am crezut. Toată viața am tras și am sperat nu știu ce anume, am construit, am dărâmat. Ne trezim din visele noastre, din normalitatea pe care o credeam sigură și vedem că nu a fost totul decât o soluție de moment. Cât de searbăd e gestul omului când e cuprins de iluzii! În măreția-i, gândește că tot ce face va dura. Măreț e numai gândul.
La trezirea din vis o altă viață se suprapune peste tot ce ai avut. Nu e nici mai bună , nici mai rea. E doar alta. Ai fi tare naiv să crezi în ea, sau să te dărui. Practic, o accepți cu ce are ea să-ți ofere, iar, de nu are mare lucru, îți spui că ”așa e data”! La trecerea din vis în alt vis, real e numi gândul. El te înalță, el te susține. Restul, detalii.
Îmi place să mă plimb printre lucrurile mărunte. Cele vechi mă atrag într-un mod anume: au fost atinse, au fost plăcute, au fost iubite. Ce frumoase sunt lucrurile care au fost iubite!
Mai cu seamă mă atrag ”brocantele”, acele târguri populare de antichități. Slavă Domnului, sunt destule aici!
Le ating, la rându-mi și mă înfior la atingere: oameni care nu mai sunt sau nu mai au nevoie de ele…oameni care au crezut în lumea lor, dar ea nu mai există.
Târg la Bruges.
© foto: Andra Agachi
Elenaagachi's Weblog 
in acele poze, fiecare obiect parca striga: imi vreau intimitatea inapoi!