Unii mai cred că Ipoteștiul există!

Când semnalam aici, pe blog, că Ipoteștiul lui Eminescu mai e locuit doar de vrăbii, sau că Eminescu a devenit, prin manipularea mitului și prin exagerare, un bun de partid și de stat, unii m-au considerat prea dură (nu e nou!) cu aprecierile mele și au înălțat ochii spre cer, cum ar veni:  cum mă mai suportă EL, cu atâtea critici?

Adevărul e că nouă, românilor (nu știu cum e la alții!) ne-a plăcut mereu să ne preamărim între noi și, cu cât unii sunt mai insignifianți, cu atât preamărirea e mai deșănțată!

Eu nu am și nu am avut orgolii din astea! Când generația mea nu-și mai dădea rândul la publicat prin revistele de cultură (de partid și de stat!), eu mă bucuram de frumusețea acestei vieți (că alta, asemeni ei, nu mai avem!) și căutam răcoarea sălilor de lectură , foșnetul teilor , când începea să se facă de iunie, rumoarea colocviilor, până când am înțeles că totul e doar orgoliu și vânare de vânt. Am crezut cu putere că un spirit inteligent poate schimba lumea și am descoperit numai ”fușăreli”, cum spune prietena mea, superba ardeleancă, Rodica Marian: orgolii, vanități, plăți și zâmbete tâmpe.

Orice încerci să faci în cultură, la noi, e topit, în secunda 2, de cohorta impostorilor !

Îmi amintesc un colocviu Blaga, la Cluj , la care participa, de fiecare dată, un individ, nu m-am obosit să-i rețin numele, care aducea cu sine o servietă plină cu…”ultima lui carte” publicată. Unii mai citeau lucrări, alții mai citeau revistele literare, dar omul nostru avea o singură grijă: să vadă cine e prin sală, din ”greii” culturii române, ca să poate să-i ”dedice” ”ultima lui carte publicată”! Apoi, când il ochea pe acela (să spunem că era distinsul profesor Ion Pop) : ”Maestre…bla…bla…bla…”.

Acum, când nu mai cred în reperele mele culturale de aldat, acum, ma gândesc : ce aș alege , dacă s-ar anunța, maine, Potopul, și aș avea dreptul să aleg doar un singur autor (2-3 cărți) , că, mai mult nu e voie?  Aș alege, fentând,  G.G. Marquez, Proust și Faulkner.  Atât. Pe Eminescu  și pe Blaga îi am în minte, îi pot recita în gând, ei sunt substanța noastră, dar noi nu știm sau nu vrem să auzim asta!

Contabilul comunist care a condus , până nu de mult  Ipoteștiul, a adus ”Centrul național de studii Mihai Eminescu” în ultimul hal posibil! Nimic, dar NIMIC nu se mai întâmplă azi la Ipotești, deși, ca și spațiu, cu un pic de minte și determinare, ar fi chiar superb!

Azi, Ipoteștiul sau Ipoteștii, cum doriți, arată cam așa!

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

???????????????????????????????

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s