Ca şi cum…

(pictură de Gabriel Pacheco)
Ca să traversezi marea de provincialism din târgul acesta din nordul Moldovei, trebuie să te comporţi CA ŞI CUM…
– ca şi cum ai fi orb şi ai fi surd, şi afară ar ploua continuu, şi tu nu ai vedea decât o singură lumină, cea din tine…
– ca şi cum te-ar bate pe spate Îngerul şi ţi-ar spune să nu fii îngrijorat, Învierea nu se amână, aşa cum tot anunţă ziarele…
– ca şi cum la poartă ar răsuna clinchetele de Crăciun în fiecare zi şi vestitorii s-ar aduna pentru bănuţi şi nuci…
– ca şi cum ai valora ceva şi ca şi cum cuiva chiar i-ar păsa de asta…
– ca şi cum ai scrie tot felul de chestii şi ca şi cum cineva chiar le-ar citi…
– ca şi cum ai vorbi la pereţii teatrului „M. Eminescu” şi nu cu directorii lui.
Astăzi am asistat la o mare reprezentaţie de provincialism. Spectacolul nostru a smuls aplauze cu forcepsul… aplauze chinuite, marcate de invidii subterane (spectatorii nefiind, majoritar, din Laurian, ci profesori si elevi „olimpici” de la toate şcolile şi liceele din judeţ). Spectacolul a ieşit binişor, în pofida contrelor tradiţionale puse de direcţiunea teatrului Eminescu, în pofida sictirului cu care ne tratează dl. Volin Costin. Tinerii actori ai Laurianului au repetat lecţia: „nu e suficient să fii bun, trebuie să te asemeni cu ceilalţi!”
Pentru că Alexandru Sârbu, frumosul idealist al Laurianului e amărât şi bolnav, decepţionat şi obosit, îi spun: Alexandru, NOI SUNTEM CU TINE! Laurianul e o familie, trebuie să răzbim cumva. Mereu am răzbit…
PS Dacă mai ajută la ceva şi pe cineva, anunţ, oficial, că ziarul elevilor din Laurian, ATLNews, şi-a reînceput apariţia cu o nouă serie.

Ziarul se poate citi şi pe blogul nou creat de Daniel Tremură.