…despre un om prins intr-o iluzie, într-o durere, într-un vis care ia aparenţa obişnuitului, într-o Poveste, despre iubire şi despre multimplele ei înfăţişări, despre consecvenţă, despre haos şi despre încercarea de a-l stăpâni, despre strania alcătuire a lumii, despre Timp, despre spaţiul abolit şi despre moarte într-un film care merită răbdarea întoarcerii în sine: SOLARIS.
Scenariul: Andrei Tarkovski, Freiedrich Gorenstein, după romanul omonim al lui Stanislaw Lem
Muzica din film, „Ich ruf’ zu dir, Herr Jesu Christ ” (BWV 639), by Johan Sebastian Bach
FILMUL DE ARTĂ
Elenaagachi's Weblog 
Mulţumesc, Elena.
Ca oricare film al lui Tarkovsky, vibrant, indefinit, despre acel „ceva” ce nu se poate măsura.
E minunat că universul în care trăim are aceste valori şi se poate întoarce iar şi iar la Sursă.
Pingback: Dinant, din primăvară şi toamnă… « Dumitru Agachi’s Weblog·
Pentru a savura un astfel de film cred ca-i nevoie de o anume detasare fata de cotidianul trepidant – sa nu uitam ca viziunea regizorului se incadreaza in paradigma unor vremuri traite mult mai andante!
Spun asta pentru ca-n agitatia asta sociala eu unul d’abia la a treia vizionare am reusit sa-l traiesc frumos (asta-i film de trait nu de vizionat!) 😉
Gabriela, sursa e aceeasi, noi suntem pacatosi!
Valentin, ai dreptate: filmul se cere trait!
Pingback: Repartiţia | Ioan Usca·
Pingback: Ernst Stadler (1883-1914) – În aceste nopţi « Orfiv·
„Toata viata esti mereu singur”… Tarkovski ne-o spune subtil, mereu, in filmele sale: „orice ti-ai dori, e mai prejos de ceea ce ai cu adevarat nevoie..” Solaris – Stanislav Lem, Tarkovsky si… „spectatorul”, care ii scruteaza mirat…
Am zâmbit când am văzut că m-ai trecut sub semnul „omului prins intr-o iluzie”. Tot uit că politica efectivă e pentru cei „croiţi” pentru aşa ceva. Politica mea fie aceea de a-mi face bine treaba la locul de muncă (atât cât a mai rămas din el, sub colţii imposturii şi arivismului pedelist) şi să-mi cresc copiii în mod responsabil, astfel încât să „livrez” societăţii doi adulţi responsabili şi cu personalităţi armonioase.
George, bine ai venit pe aici! Da, ai dreptate…
Beausergent… ce sa zic? SUNTEM PRINSI intr-o continua disperare.
Pingback: Susţinem moţiunea de cenzură | Ioan Usca·
„Toata viata esti mereu singur” e…capcana gandului! Cum poti fi singur, cand… nimic nu exista separat? Poate…iesirea din „capcana”? 🙂
Iesirea e tot singuratate, George… Si apoi, fiecare moare singur , cum se spune, si singur isi asuma trairea!
Cred ca singura singuratate e…lipsa de comunicare, sau comunicarea fara a fi intelesi… In rest, traim momente, iubiri, despartiri, preludii si…ganduri viitoare.. Cu timpul, devenim maestrii in a face „limonada” din orice lamaie sau… chiar in absenta ei 🙂
George, „maiestria” tine si de un pic de noroc!:)
Dar.. daca am fi doar spectatori ai propriei vieti si nu „seful de tura”..? In film, suspansul si surpriza sunt…”sarea si piperul”…Nu-i asa?
Sper ca nu ma iei in serios, sau… ma iei?:-)