Povești de iubire și ierni sfârșite
Fotografiile lui Radu Mihai Iani au o textură umană de netăgăduit. Un renascentist fără frondă, conștient de menirea lui, un visător ”universal” despre care se poate spune ca nu putem […]
Arhive autor: elena agachi
Omul de la capătul Scării (gând la Jean-Michel Folon)
E banal, nu este excesiv de… , nici de…! E singur. E cumsecade. E cel care mângâie animalele. Empatic. Definit de paltonul lui: nici gras, nici slab. Nici mare, nici […]
Casa (gând la Andreï Tarkovski)
Spațiul tarkovskian, de la casa modestă până la infinitul spațiu cosmic este locul predilect de manifestare a omului singur, de cele mai multe ori, sărăcit de vise și de iubire. […]
Ore albe, ore negre
Azi au instalat cablul. E incredibil, dar am trăit, aproape 2 ani fără tv! Nu am simțit nicio lipsă, fusese prea mare intoxicația… Acum, îl las în surdină, ca și […]
Masca (gând la Annevoie)
Ascunde și dezvăluie. Ascunde imediatul, lucrul pe care nu vrei să-l vezi văzut. Te ascunzi și te simți bine, anonimatul convine. Poți face orice, din anonimat: poți, mai întâi de […]
La capătul abisului (Oleg Tishkovets)
Arta lui Oleg Tishkovets (n. 19 decembrie 1961, Kiev, Ucraina, Facultatea de Arhitectură din Kiev, restaurator de icoane, grafician, critic de artă, poet) degajă o tristețe balcanică, veche și perenă. […]
Gând. De naștere
Când m-am născut, mama mea a dobândit o boală gravă: lumea, care fusese perfectă în pântecul ei, s-a dilatat fără scrupule și s-a dat pe spate, cu arbori, cu stâlpi […]
Elenaagachi's Weblog 