Locul numit Agafton

N-am vrut să mai fotografiez dezastrul de la Agafton, căsuţele maicilor, căzute într-o rână, maicile bătrâne au murit, acum casele mor şi ele.

Am vrut să fotografiez doar fărâme din memoria mea, aceea în care fata mea, mică fiind, a stat acolo câteva nopţi şi câteva zile și maica stareță venea să ne tămâieze, în fiecare dimineață.

Acel Agafton am vrut să-l revăd, dar, din păcate, nu am mai găsit decât niște copaci seculari, cât or mai fi fiind și ei, în picioare!

Biserica mică e o dezolare…

…cimitirul e in paragină, departe de mărețele cimitire ale nemțenilor!

Biserica nouă încă e fără pictură și fără preoți cu har, încolțită fiind, la 100 m, de biserica cea nouă din sat!!! Presupun că acolo preoții au har mai mult, in orice caz, au mai mulți bani!!!

Două-trei căsuțe din cele vechi se mai țin în picioare!

…și, peste toate, cotropitoare e natura!

…nu s-a mai întâmplat nimic la Mănăstirea Agafton! Nimic altceva decat că natura își urmează cursul ei sublim… Sunt zvonuri ca MULT PREA INALTUL NUS CARE vrea o ….casa acolo…pur si simplu ! El dă ”binecuvântarea” și restul …să se întâmple! Uite-așa, de-al naibii!