Anul trecut, pe vremea asta, trecuseră cam două săptămâni de când îmi înmormântasem tatăl.
Am intrat într-un supermarket , ca sa cumpăr niște candele… Pe rafturi, la intrare, erau pomi împodobiți și jucării și multă multă beteală. Îmi amintesc anume ca asta, beteala, m-a enervat cel mai mult atunci.
Ori, din clipa aceea, beteala și pomii și globurile comerciale și tot restul mi s-au părut un scenariu ABSURD.
Anul acesta am intrat tot acolo: absolut, dar absolut nimic nu s-a întâmplat în mine, ca eu să pot simți altceva!
Pictura de Gabriel Pacheco