Sălile privirii

Mergi până simți că nu mai poți privi atâta frumusețe. Mergi până la ultima limită: aceea a prăbușirii într-un fotoliu, resemnat că nu ai reușit să vezi cu acribie decât ceea ce te pasiona: Breugel, Bosch, Rubens, Van Dyke… În rest, treci în grabă; pleci cu regretul că poate vei reveni, deși e costisitoare orice incursiune acolo; ghizi zâmbitori te salută, portarul, plictisit, cască: ziua e lungă la Muzeu, sălile , enorme.

(Sala Rubens)

Musée royal d’art ancien à Bruxelles (foto: Agachi)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s