Ziua națională (1 dec. 2011)

M-am trezit de dimineață și mi-am spus ca cel mai oribil lucru pe care aș putea să-l fac ar fi să deschid televizorul. Așa că nu l-am făcut, nu-l mai fac de multă vreme… Apoi, gândul meu următor a fost: azi e joi, de ce nu merg la școală? Ah, s-a dat liber, e 1 decembrie. Cu atât mai bine! Am răscolit în cap , să văd, poate poate se creionează vreun sentiment patriotic. E greu…am obosit să-l caut. Iaca nu am asemenea sentiment, e grav? cât de grav poate să fie?

Și, mă rog, ce se întâmplă la noi de ziua națională? Manipulări si ieșiri la rampă. Toate FALSE. De ani de zile. Atunci?

A, la fasole nu m-am dus. Mă balonează. Și nici jalnica priveliște a mulțimii flămânde nu-mi face bine.

Așa că m-am dus la cimitir, să vorbesc cu ai mei. I-am povestit tatii, care se uita la tv mereu, de ziua națională, că anul acesta nu a pierdut nimic. Nu a fost nimic nou, tata, aceleași îmbrânceli, același prost gust, aceleași parade fără sens.  Tata stătea cuminte de vorbă cu mama, îi citea din ”Scânteia”, care a devenit ”Adevărul” (ce ironie!) si mama stătea și ea ca o școlăriță și-l asculta cu aceeași liniște, și tata tot întrerupea și comenta ironic. Mi-au plăcut întotdeauna ironiile lui…

Așa că, după ce am aprins căndeluțele, să le lumineze lecturile, m-am întors la câinele meu, Lapi și am făcut o plimbare frumoasă, ca să-și amintească și el de Ziua națională.

End.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s