Vocea brunetă a nației

În față, o vară lungă și frustrantă se întinde ca o șopârlă mucegăită de verdeață și dorită de soare. Abia mai pot să ies din casă, doar ca să iau ceva de mâncare, tot mai puțin, ce găsesc mai ieftin.

Am cumpărat un ziar să citesc niște oferte de serviciu… nu ma pricep la zidărie, nici la dans erotic… Nu vreau să îngrijesc bătrâni, am unul în grijă, mulțumesc frumos… Nu vreau nici să fiu agent de vânzări, nu pot să bat la ușile tuturor, să încasez toate înjurăturile colorate ale acestui minunat și brav popor. Am apelat, totuși, un număr: avea nevoie de cineva care să stea cu un copil mic 4 ore pe zi.

Mi-a răspuns o voce din acelea de duduiță care are drept breloc un BMW ultimul model. O voce fardată intens, îi și vedeam cum îi cad pe obraz câteva fire din rimelul prea gros, solidificat, o voce de tip EBA, dacă știți ce vreu să spun, brunetă, cu buzuțele țuguiate, căreia i s-a întâmplat o mare eroare: să aibă un copil. I-am spus că am 20 de ani de pedagogie la catedră, că mi-am crescut singură copilul și că am ceva studii: mă recomandau, credeam, în naivitatea mea, toate astea, spuse cumva în șoaptă  (acum mi-e jenă de studiile mele, de experiența mea, într-o țară în care toți tâmpiții au devenit embleme naționale). Vocea brunetă mi-a tăiat scurt penibilul și disperatul ”vis” de a-mi rupe 4 ore din viață, timp de 2 luni, ca să șterg la fund un copil marca BMW: nu avea nevoie de o doamnă cu studii, ci de o FEMEIE NORMALĂ, dacă se poate fără prea multă carte, doar copilul ei încă nu vorbește… MI SE PARE ABSOLUT CORECT!

Mi-am cerut scuze și am închis încurcată, am luat ziarul și l-am aruncat; oricum, pe prima pagină tovarăși cu cefe extrem de groase se lăbărțau indecent în deja noua campanie electorală.

Salariul meu, tăiat, în enorma înțelepciune a celor care ne conduc, va trebui să-mi ajute, în vara aceasta lungă și tâmpită, atât cât să nu-mi moară de foame: câinele, peștele și canarul.

Îmi plac vocile patriei, sunetul lor e tot mai natural: în fine sunt la putere!

PS Se dedică Andrei, care își pierde naivitatea!

Imagine source: GABRIEL PACHECO

Anunțuri

11 răspunsuri la „Vocea brunetă a nației

  1. Mi s-a facut parul macica si pielea de gaina citind rindurile tale. Nu pot comenta, ceea ce scrii depaseste orice imaginatie, ca sa nu mai spun de limita umilintei la care poate fi supus un intelectual in tara aceea…Desigur, in egoismul meu, ma felicit (pentru a cita oara?…) ca am plecat. Mult curaj iti doresc!

  2. E ok, Stefana, sunt vremuri ”interesante”, cum spune Diana… umilintza e o scoala buna!

  3. Poate ca umilinta e o scoala buna, cum spui…cind e necesara. In cazul tau nu ar fi trebuit sa fie. In „Cel mai iubit dintre paminteni” este o replica care suna cam asa (citez cu aproximatie): „Carte ai invatat, din care sa traiesti!”. Apai daca in tara romaneasca acest lucru nu mai este posibil, inseamna ca neamul romanesc s-o tiganit cu totu’.

  4. Nu am despre mine, Stef, o parere asa de buna! Cei care o duc bine muncesc in particular, ei insisi patroni, sau s-au facut securisti si se muta de la un partid la altul, dupa cum bate vantul. Nu sunt nici intr-o categorie, nici in cealalta…ce-mi ramane? Am ales prost…asta! Iluziile se platesc, totul se plateste!

  5. Nu cred ca e vorba de iluzii. As zice ma degraba ca normalitatea se plateste. Cand vrei sa fii un om normal intr-o societate distorsionata pana la grotesc, suferi mult.

  6. Am citit si eu postarea dumneavoastra si va rog sa ma credeti ca imi pare rau ca nu mai am copii mici.Mi-ar fi placut sa aveti grija de ei.
    Si ca sa va amuz putin vreau sa va spun ca nu erati persoana potrivita pentru acea „doamna”.Argumente: Dumneavoastra aveti cunostinte de pedagogie , nu de pedagogia invtamantului preprimar (copilul avre 4 ani).
    2. Copilul nu vorbeste, deci e nevoie de un logoped sau un specialist ceea ce , din pacate , nu sunteti.
    3. Supracalificarea e un dezavantaj, mai ales in Romania.

    Sper ca v-am adus o umbra de zambet.
    Fiti optimista, in curand vom primi salariul pe concediu si va fi un pic mai bine.
    Si eu sunt profesor.

  7. Carmen draga, iti multumesc! (in blogosfera e o tutuiala placuta, asa ca ma poti tutui!), la asta ma gandeam si eu. Dar tu stii ca unii dintre noi au si competentze in formarea adultilor, iar eu cred ca mai degraba tanara mamica avea nevoie si de astfel de servicii. In plus, cand un om iti vorbeste, il ghicesti, din voce, din ton, din vocabularul folosit , il stii si nu cred ca e asa de greu sa-ti dai seama ca e in regula sau nu… As fi vrut nu sa ma angajez, ci sa am o discutie cu tanara mamica numai asa, ca sa vada ca prejudecatile costa mai mult decat lipsa de prejudecati. Cred ca stii la ce ma refer. Multam pt comment!
    Si nu, noi cei de aici, blestematii de profesori care i-au incurcat socotelile guvernului si l-au actionat in instantza pe o lege facuta si votat tot de ei, noi am primit catvea sute de lei in plus, din ianuarie, asa ca acum ne vom uita la stele. Nu mai sunt bani pt noi pe vara. Doar 40%…din noul nou salariu, il stii care! Suntem nocivi, oricare incercam sa ne ghidam dupa lege in tzara asta!

  8. Sunt dezamagita. Ajungem sa ne umilim pentru a avea un minim necesar, pentru a fi pe linia de plutire…
    Mi-au luat 8 luni ca sa imi gasesc un loc de munca. Timpul in care mi-am cautat o slujba a fost un timp de a privi asupra vietii. „La noi” (un limbaj de lemn, deja), cu cat ai mai multe studii, cu atat esti mai de „neangajat”. Ajunsesem la un moment dat la un interviu pentru a araja marfa si preturi pe un raion, atat eram de disperata, atat valora diploma mea de inginer cu 9,50 la licenta pe ea.
    Sa-mi spun ca-mi pare rau ca lucrurile sunt asa, e putin spus. Sufar stiind prin ce am trecut, sufar prin ce treceti dvs. sau alti oameni de o mare valoare, dar modesti. Din pacate NONVALOAREA este la putere acum. Trec pe langa „voci brunete” de aceeasi varsta cu mine, cu alta pregatire, preferabil fara pregatire si ma intreb vazand masina, casa, etc.: pe drumul meu de a ajunge la acel „succes personal” cu ce am gresit?unde? (desi nu visam masina si casa, imi doream doar un loc de munca, sa fiu si eu in tiparele societatii, normalitatii). Cand eram mica, lucrurile erau simple: inveti, esti cuminte, faci o facultate buna ca sa ai o meserie buna si fericire si abundenta vin in viata ta! si am ramas cu ideile astea pana am terminat facultatea. Si a trecut un an de atunci si sunt inca in aceasta naivitate tinereasca.

  9. Romina, e dramatic si absurd ce se intampla! E firesc sa-ti cauti de lucru, e absurd insa sa nu poti avea ce face cu studiile tale. Scoala romaneasca e de vina , produce prea multa calificare pentru o societate imbecila cum e a noastra. Cred ca si noi suntem putin deplasati.
    In afara nu au toti facultate, doar cativa. Nu au toti bacul luat, doar cativa… ar trebui sa ne obisnuim cu asta si sa ne pregatim pentru ceva anume. Dar si societatea ar trebui sa aiba ce oferi. Ori, aici e nevoie doar de necalificati. De asta tinerii nostri au tendintza, normala cred eu, de a face o facultate: ei spera sa aiba mai multe sanse astfel,dar se inseala. Inclin sa cred ca studiile superioare au ajuns un fel de hobby aici. le faci, apoi vezi ca nu ajuta la nimic, apoi aranjezi marfa pe un raft, cum spuneai… e cumplit. Asta inseamna ca sistemul e dus cu pluta. habar nu are ce vrea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s