”Porțile percepției…”

… înaintă de parcă DINCOLO de Poartă vocea aceea ar fi strigat-o: hei, fă-ți curaj ACUM, poate că MÂINE VA FI TÂRZIU DE TOT!

Era așa de mică, de fragilă, dacă se va răni când va păși? Acolo, drept în mijloc, Poarta o aștepta, ca și anul trecut: goală, despărțind, la plesneală, curtea de restul curții… fără sens. Sensurile toate se adună după Porți, își spuse… Dar dacă, dacă aș încerca un SENS, doar unul???

Căpătă privirea admirativă, topită, a Mamei, apoi se înarmă cu Darul Tatălui: va fi bine, își spuse… ce pot să  facă, ”ploaia” va sterge tot, desigur…

Poarta o aștepta năucită: nu auzise niciodată altceva decât behăit de oi și capre și cotcodăcit de găini! Ce se va întâmpla cu mine??

Mâinile fetiței începură , harnice, să coloreze, apoi desenă o INIMĂ:  Poarta învăță să iubească!

( cu gândul la nepoțica mea preferată, Sânzi, care a pictat Poarta)

”…For the music is your special friend
Dance on fire as it intends
Music is your only friend
Until the end
Until the end
Until the end…”

 

Anunțuri

2 răspunsuri la „”Porțile percepției…”

  1. Pingback: Ştaif vienez « Dumitru Agachi’s Weblog·

  2. if the doors of perception were cleansed every thing would appear to man as it is…. infinite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s