Numai copiii ar mai pute sa fie înspăimântați de măștile grotești de pe catedralele catolice. Oriunde cauți, afli aceleași explicații penibile: gargouille și himerele reprezintă doar niște sperietori pentru duhurile malefice, ele fiind, în esență, niște entități bune. Și maeștrii catedralelor le-au făcut să arate ca niște demoni albi, adică nu întrutotul devoratori.
Caraghioase, gargouille nu sunt altceva decât niște BURLANE CU ROL DECORATIV. Himerele sunt acele figurine demonice care stau ca niște maimuțe pe catedrale, stranii doar noaptea, în lumina rece a reflectoarelor. Să poată ele speria, așa penibile cum sunt, duhurile malefice? Cum ar putea? Atunci, care e rolul lor pe catedrale? Mă întreb și eu, complet lipsită de profunzimile abisale care s-ar cuveni unei asemenea întrebări.
Pe mănăstirile noastre, de pildă, chipurile grotești sunt ale dracilor care amenință starea umanului. Omul simplu, de la țară, trebuia să vadă, când venea la biserică, ce îl așteaptă daca o să cadă în păcat. Dracii noștri însă sunt ceva mai performanți, dacă mi se permite, decît dracii lor! Privindu-i, un mic fior de groază te cuprinde, dar nu neapărat pentru că sunt urâți sau negri. Ci pentru că ei sunt surprinși ÎNTR-UN CONTEXT ANUME: conturează harta păcatelor noastre.
(Frescă la Sucevița, foto: D. Agachi)
Dar dracii catedralelor? Cu figurile lor anoste, aproape comice? Ei sperie Răul? În niciun caz! Nici măcar pe OM nu-l sperie, și așa, scoși din cotext cum sunt, figurativi, ca niște kitschuri pe catedrale, nu mai fac decât deliciul turiștilor: ZID de monstruleți, pe care EL îi îngăduie, ca pe niște câini de companie!
Paznici ai Pragului, un pic ridicoli!
(Foto: les Agachi, Catedrala Amiens, Franța)
Elenaagachi's Weblog 
E drept ca-n bisericile noastre poti vedea imagini de te-nfiori si nu-ti mai arde a face prostii. Noroc ca memoria pacatosului e scurta! :))
Iaca noroc! 🙂