Una dintre cele mai cunoscute legende, legate de Catedrala Amiens este cea a statuetei lui Dumnezeu, ”frumosul Dumnezeu” fiind reprezentat chiar în mijlocul imensului portal central.
Legenda spune ca sculptorul, ca și Manole al nostru, nu găsea soluția pentru a realiza chipul lui Dumnezeu. Atunci, într-o noapte, Dumnezeu i s-a arătat. A doua zi, sculptorul a fost găsit mort, alături de statuie… de magnifica statuie a lui Dumnezeu, se pare, una din cele mai frumoase reprezentări în piatră ale divinității creștine.
Surprind ochii mari, care, atunci când erau pictați (toate miile de statuete ale caterdalei au fost pictate!!!) constituiau o hipnotică apariție. Dumnezeu are Cartea Sfântă în mâna stângă iar cu dreapta binecuvântează.
Ochii, care mie mi s-au părut enorm de pătrunzători, se pot vedea la cealată reprezentare, din tabloul Judecății de Apoi.
(Amiens, Le Beau Dieu)
Sacrificiul pentru Creație este ideea cea mai frumoasă de aici: o regăsesc, iată, la Amiens, deși nu mă așteptam ca vesticii să fie atât de pătrunși de ideea aceasta. Nimic durabil nu se poate face fără JERTFĂ, nimic durabil nu se face fără durere, Creația cere o PLATĂ, e mai bine dacă e aici, în lumea asta, cum spun eresurile…
(Amiens, Judecata de Apoi)
Foto: fam Agachi
Elenaagachi's Weblog 
Pingback: Reverie « Dumitru Agachi’s Weblog·