Eu nu am amintiri din acelea intrauterine cu marea… Marea a fost, pentru mine, revelație târzie. Poate și de aceea un pic ostilă… Apa nu e amniosul matern pentru mine. E doar prilej de (în)fior(are), de neliniște. Cu toate astea, atât de fascinantă! Aici, respirația rece a Mării Nordului.
Elenaagachi's Weblog 
Pingback: Lapi şi marea… « Dumitru Agachi’s Weblog·
foarte frumos trebuie sa fi fost… cel putin asa pare din foto… 🙂
Pingback: Dragilor bujorilor, ai mei din suflet prieteni « Deea Dulce mult aduce·
Pingback: Înserare « Dumitru Agachi’s Weblog·
Sustine o fetita din Botosani.VOTEAZA FRASINESCU IOANA! Particip la un concurs bazat pe voturi, m-as bucura sa imi acorzi un vot si sa iti rogi prietenii sa faca acelasi lucru http://www.asociatie.adrianenache.ro/
Pingback: Te sărut cu dulceaţă de cireşe amare « Deea Dulce mult aduce·