E ceva foarte intim legat de vitrine: TIMPUL. In chiar clipa in care treci prin dreptul lor, a început și s-a terminat o mică etapă din timpul tău, din timpul îmblânzirii, al iluziei.
Obiectele din vitrină sunt ”căutate”, vitrina e fața către oameni. E multă seducție într-o vitrină, e, până la urmă, o lume cu personaje, sugestii…
…o lume rotundă și plină de senzații, care țin o clipă.
Timpul din vitrină e static, amorțit, ”curgerea” lui anamorfotică e doar în(spre) afară.
Vitrinele sunt Praguri între un ceva care, de cele mai multe ori ne e inaccesibil și altceva: noi înșine. Uneori, câte o vitrină îți amintește, cu un umor negru, că exiști…
Imagini luate de Andra în Galeries Royales Saint Hubert, Bruxelles.
Elenaagachi's Weblog 