Normalul lumii noastre – (răs)tălmăcire


(pictură de Gabriel Pacheco)
Era un om cam prost. Și găsește intr-o zi o pungă cu pietre colorate. Prostul nu se intreabă niciodată, CĂ DE AIA E PROST, dacă ce face el e bine! Așa că, din plictiseală, se apucă să arunce, cu pietrele găsite, în rațele care se zbenguiau pe lac… Și chitește el vreo două, apoi îi mai rămân 2 pietricele… Se întâlnește cu un om NORMAL și ăla îl întreabă: De ce arunci cu pietre PREȚIOASE în rațe? Și prostul: dar nu am știut că sunt prețioase!!! Și se precipită și încearcă să le recupereze de pe fundul apei, dar cum să le mai găsească???
Interpretarea acestei istorioare din Pateric e a părintelui Iustin Pârvu: pietrele colorate, prețioase, sunt ZILELE NOASTRE! Le aruncăm, în devălmășie, fără să gândim! Apoi, ne dăm seama că s-au terminat!
Text repovestit, cumva, de mine! Scuze dacă nu m-am ținut de litera cărții (lui Adrian Alui Gheorghe)!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s