Plimbarea de azi este prin casă. Când te plimbi prin casă, desigur pui o muzică în surdină sau chiar un pic mai tare. Nimic nu e mai plăcut, când eşti puţin bolnav, decât o frumoasă plimbare prin camere, printre cărţi, printre mobile. Câinele se uită curios la tine şi nu înţelege de ce ai ales plimbarea aşa. El cum o sa mai alerge, se întrebă. Alergi aşa, ca şi mine, îi răspund în gând, sau poate cu voce tare, nu mai ştiu, alergi cu mintea, e toată puterea ACOLO!
Cu un gând deloc „facil”, pentru ea şi pentru el!
E prea dragalas Lapi! Simbata placuta va doresc la amindoi, printre carti, mobile, ginduri…
Si voua, Stef!
Macar e calda soba, spune Lapi! Asa e, e toata puterea acolo, in libertatea mintii!
Toata puterea si toata salvarea…Singura, de altfel.
Se poate călători în jurul camerei! 🙂 Lapi s-ar putea să nu ştie asta, de aceea am revenit azi să-l sărut (cu orice riscuri!) pe nasul acela roz. 🙂
Stef, cu drag!
Diana, Lap e tare pupacios, desi nu da impresia! 🙂
urmând sfatul primit, m-am gândit că într-adevăr este de bun simţ scrisul cu diacritice.
mulţumesc pentru vizită.
Pingback: Întîlnirea « Dumitru Agachi’s Weblog·
Pingback: Povestea unui blogger prost « Ioan Usca·