Eminescul de partid şi de stat

(casa Papadopol de la Ipoteşti, fără cerdac şi fără har…)

Anticipam încă din vară dezastrul de la Ipoteşti…

(Ipoteşti, cimitirul)

Când vrei să dărâmi ce au făcut cei de dinaintea ta, ar fi normal şi decent, SĂ AI CE PUNE ÎN LOC. Ori, astăzi, la Ipoteşti, după ce au schimbat directoratul lui Valentin Coşereanu, cu mult tam tam şi cu procese – tipic pentru românii noştri (adică, dacă e să terminăm, măcar să se termine urât de tot!), acum urmează proba de foc.

(Ansamblul memorial Ipoteşti, salcâmul)

Şi? ŞI? Ce a fost de văzut? NIMIC! Ce poate pune „în loc” un contabil mărunt de partid, care nu ştiu cât manangeriat are la activ, nici măcar nu ştiu dacă a citit un pic de Eminescu?

(Ipoteşti, livada)
Au venit azi câţiva scriitori, din aceia cu state de plată la Uniunea (Comunistă) a Scriitorilor, au aplaudat, desigur, „biografia subţire”, apoi şi-au dat in petec prezentându-şi…cărţile, revistele…adică, să înţelegem, ce are fiecare in traistă… Despre Eminescu, nu azi…poate altădată…

(Casa Eminescu, Ipoteşti, 2011)

„Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” (M. Eminescu, Scrisoarea I)

(Ipoteşti, biserica)

Multe discuţii în legătură cu aureolele sfinţilor de la Ipoteşti… ca sunt negre…

…dar dacă…dacă frescele cu pricina sunt PREMONITORII???

… dacă ele anunţă nu numai declinul comunist, ci şi Cumplita Renunţare de după???

„Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,
Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul –
Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul –
Năuntrul ei pe stâlpii-i, pereţi, iconostas,
Abia conture triste şi umbre au rămas;” (Eminescu, Melancolie)

Deşi cred că televiziunile au transmis deja ce tare şi ce frumos a fost omagiat Poetul, eu nu am văzut decât tristeţe, umbre, frig în inimi, paradă, tovarăşi, tovarăşi… aplaudaţi frenetic de alţi tovarăşi, trecători ca şi ei… la fel de dizgraţioşi, la fel de minusculi… aşa cum turnul bisericii a devenit o magazie…

…au mai fost la Ipoteşti maşini, girofaruri, poliţie, elevi aduşi cu sila, tovarăşi, tovarăşi, tovarăşi… Tovarăşi de partid, tovarăşi scriitori, penibili tovarăşi din Botoşani…

Eu, din fericire sau din păcate, am vorbit 4 minute despre o carte a lui Valentin Coşereanu ( Eminescu, realitate şi sublimare poetică, Ed Muzeului Literaturii Române, 2010), fostul meu profesor de română cândva, fost muzeograf, fost director la Ipoteşti, pe vremea când Ipoteştii primeau oaspeţi din toată ţara, din afară, pe vremea când la Ipoteşti se lucra, se picta, se bea, se dormea, se juca teatru, când Ipoteştii erau un ţărm de cultură şi toţi trepăduşii încă nu fuseseră „invitaţi”, pe vremea lui Petru Creţia, a lui Laurenţiu Ulici, a lui Dumitru Irimia… Au fost vremi şi vremuri, când la Ipoteşti erau tabere de creaţie, cu creatori ADEVĂRAŢI, cu fotografi, cu artişti, cu scriitori neînregimentaţi la Uniune, când copiii zburdau pe tăpşane, precum, odinioară, copilul Eminescu…

(mormintele părinţilor poetului)

Au fost ani şi zile în care la Ipoteşti se făceau expoziţii, inaugurări, chemări, cînd stăteam în livadă şi muream şi înviam de mirosul teilor şi al salcâmilor…

Dar, cum toate , absolut toate trebuie să aibă un sfârşit, unul urât urât de tot, Ipoteştii trebuiau aureolaţi cu negru, un comunist absolut trebuia să se ocupe de „organizare”…au năvălit pe dată politrucii, autorii rataţi, rumegătorii şi iată cum un ansamblu muzeal VIU s-a transformat într-o epavă, într-un „muzeu” tovărăşesc, din acelea la care elevii sunt duşi de doamna profesoară cu sila şi ei se joacă cu mâţele sau câinii de prin preajmă…

„Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea – şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?… Parc-am murit de mult.”

(Ipoteşti, bisericuţa familiei Eminovici)

Ipoteşti, 2011, foto Elena Agachi

Anunțuri

4 răspunsuri la „Eminescul de partid şi de stat

  1. Tristete si iar tristete… Ce sa mai spui! La ce le trebuie functii, pe care nu stiu sa le duca! Imi aduc aminte de teama continua a lui Vali Cosereanu, de repulsia pe care o simtea la gindul ca acel spatiu va fi invadat, finalmente, de neica-nimeni. El vedea acel spatiu adus la inaltimea marii culturi, a marelui dialog cultural, spatiu de acoperire nationala! Nu pentru viitoare ifose cenacliere au trecut pe acolo Noica, Cretia, Bernea, Cezar Ivanescu, Laurentiu Ulici, Dumitru Irimia (iata, cu totii aflati acum in alta dimensiune, poate in cea eminesciana, la care s-au raportat), cu totii deschizatori de „lumi” ale culturii… Meritul lui Valentin Cosereanu va fi fost si acela de a racorda Ipotestiul la optiuni culturale majore. „S-a stins viaţa falnicei Veneţii”… „Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile”. Si ma gindesc si la cei pe care i-am pomenit, pe care i-am cunoscut si care ne-au marcat!

  2. Vali are pacatele lui, alea pe care le avem, intr-o masura mai mica sau mai mare cu totii, legate, de „o palma de pamant”… dar ca deschidere a fost exact precum spui! Cine nu stie cum a fost, candva, Ipotestiul, nu stie ce vede azi.

  3. Pingback: Cu modestie, gândind la Eminescu « Elenaagachi's Weblog·

  4. Pingback: Unii mai cred că Ipoteștiul există! | Elenaagachi's Weblog·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s