Eclipsa

Nenumărate fuseseră eclipsele din viaţa lui… lumina lor difuză îl urmărea încă.  Eclipsele sunt zânele Destinului, îşi spuse. De fiecare dată ele anunţă ceea ce mintea noastră crucişă nu poate să vadă. Ele prezic căderi şi revolte. Prezic ridicări de acolo, din mâzga infernului nostru. Ca şi boala, eclipsa trebuie să-ţi fie prietenă, mormăi  şi puse de ceai, aragazul abia mai făcea o flăcăruie violacee, ca şi eclipsa din sufletul lui. Poate că iar au modificat ăştia gazul, i-au pus ceva să nu-l mai consumăm atât. Eclipsa avansa, o urmărise puţin, se confundă cu lumina aceea violacee de pe ziduri, apoi se plictisi. Îşi privi câinele, singurul lui companion. Dormea dus, cu picioarele puţin cabrate, ca şi cum ar fi alergat. Ca şi celălalt Câine, stelar, şi acesta nu avea niciun organ pentru eclipse. Doar cele de lună îl mai tulburau, îl făceau să-şi piardă cumpătul şi să se joace de-a moartea. Dar astea, de soare, îl lăsau absolut rece, probabil Celălalt i-a transmis Mesajul: NU MERITĂ! Nu te agita, nu fă nevroză, nu suferi, NU MERITĂ, eclipsele de soare, nenorocitele, trec şi doar oamenii le mai pot da sens.

Îl privi în somnul lui, cu siguranţă comunica astfel cu Câinele Stelar, al cărui loc nu dori niciodată să-l ocupe, probabil se jucau în poiana Sacră de la Vorona, probabil că-şi disputau veşnicul băţ, băţul Prieteniei, pe care doar câinii îl cunosc şi îl respectă.

Dincolo, în bucătăria goală, ceaiul terminase de sfârâit, acum miorlăia încet, ca o pisică obosită, sătulă de eclipse şi de Întuneric.

PS Lapi nu a ales niciodata fotoliul lui Jar. Acela de lângă bibliotecă. Curios e că noi am schimbat fotoliile. Dar LOCUL în care a stat Jar, Lapi nu l-a dorit. Acum doarme ÎN LOCUL LUI, fără să vrea să-l distrube pe celălalt… Câinii sunt o perpetuă lecţie de viaţă. Prima fotografie e ceea ce vad eu de la geamul meu, adică o casa boierească, în eclipsă. Aşa cum în eclipsă e toată ţara asta.

Anunțuri

4 răspunsuri la „Eclipsa

  1. Da, m-a uimit si pe mine! Jar traieste!
    Stii, ieri Lapi se asezase in fatza fotoliului lui Jar si privea atent. Ma amuzam ca o fi vazut vreo musculutza…stii ce acuitate a privirii are el, spre deosebire de „chiorila” de Jar… Stii ce facea? Se uita TINTA la tablouasul cu chipul mamei, care era la nivelul lui, pe raftul de jos al bibliotecii!!!nu batea nicio lumina in el, m-am asigurat…
    Asta nu o sa spun la controlul psihologic! 🙂

  2. Pe o asemenea vreme cum sa nu dormi…. ar fi o pierdere de vreme sa te zgaiesti la eclipsa (macar daca era totala).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s