Spiritul Craciunului (III)


Dar pâinea cu cartofi şi cu mălai??? Îţi dai seama cum mirosea de frumos? Mămuţa se aşeza pe un scăunel cu trei picioruşe, din lemn, şi deschidea cuptorul, în partea în care ardea  jăratec de cu seară. Acum jarul se mai potolise, era eflorescent şi magic. Mămuţa lua cociorba şi-l împingea spre fundul cuptorului, apoi cu alta, îi trimitea jarului sol de pace: „tăvălile” cu aluat proaspăt dospit şi unse cu ulei, ce luminau ca ziua. Încăpeau 12 tăvi rotunde , negre, înalte. Îmi amintesc numărul…ca APOSTOLII, spunea mămuţa… Deasupra uşii stăteau cuminţi icoanele din lemn, negre de vechime şi de fumul candelei care nu se stingea niciodată.
Apoi cuptorul era închis şi …începea dansul aromelor… Neasemuite arome, răspândite până afară, de pâine coaptă şi de cozonac cu nucă din belşug. Acum, îmi mutam locul de citit, de la fereastra cu muşcate, la ferestruica minusculă, ce coincidea cu baza cuptorului-pat. Sub mine mai era o „rolă”, o mică încăpere cu portiţă de metal, în care era băgată oala de lut negru , pilnă cu sarmale. Stătea acolo, ziua întreagă, pare-mi-se şi toată noaptea. Fierbea la focul din cuptor, mic de tot, si scotea o bolboroseală ciudată, ca o fiinţă din altă lume, eu aşa credeam.
Pe la amiază, mămuţa scotea, una câte una, tăvile cu pâine şi cozonaci. Le aşeza frumos în coveţile de lemn, le ungea cu un sirop din zahăr, le acoperea cu un ştergar şi le dădea „în casa cea mare”, adică în camera cealaltă, în care nu dormea nimeni, să se odihnească. Evident că nici mama nici mămuţa nu erau habotnice cu postul şi-mi dădeau întotdeuna să gust… Totul era bucurie şi pace. Tihnă, poveşti, mâncare, căldură. Eu aşa aş defini „spiritul Crăciunului”!
…scriu toate astea pentru Andra, pentru mine, pentru voi, cred. Nu ştiu dacă valorile mele vor tulbura pe cineva, dar chiar nu găsesc niciun alt refugiu decât Copilăria. Refugiul perfect.

Anunțuri

12 răspunsuri la „Spiritul Craciunului (III)

  1. Eumiealmeu…te salut!
    E totul in capul nostru!Ce e in jur nu conteaza!
    De pilda, nu mai conteaza ca unchiul meu a tras cu plugul peste casa bunicilor, a scos toti copacii din pamant…asta chiar nu mai conteaza! Amintirile nu mi le poate lua!

  2. Pingback: Bucla | Ioan Usca·

  3. Ne e dor de copilarie.A noastra si a copiilor nostri.
    Si mamei mele ii este dor de copilarie.De cand nu mai poate umbla o vizitez zilnic si imi povesteste intamplari ca-n povesti, as putea spune, pe care le-a trait in orasul copilariei ei, Sibiu.

  4. Pingback: Pastel « Dumitru Agachi’s Weblog·

  5. Pingback: Colinde, Christmas Songs « my heart to your heart·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s