Elogiul comunismului pe televiziuni

De morţi, evident, numai de bine!

Interesant este acest experiment cu decesul unui poet care a proslăvit toata viaţa lui comunismul… Interesantă manipularea, pe televiziuni, când evenimente teribile se precipită în lume. Aşa suntem noi, românii, uituci, surzi şi limbuţi când nu trebuie.

„Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbeşte prin gura lui – supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i,
cristalizându-i şi întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, “Adrian Păunescu” – un nume pe buzele tuturor – a devenit indispensabil şi puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acţioneze peste limitele ştiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate şi cântate cu vehemenţă, cum nu ştim să fi fost vreodată recitaţi şi cântaţi poeţii neamului. Dar nu putem uita că a atras într-o cursă propagandistică sufletele candide ale adolescenţilor, izbutind să deverseze energiile lor explozive în numele supravieţuirii unui regim odios. Din perspectiva dăinuirii acestuia, se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra – la insistenţa unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul  reprezentaţiei” – a fost cea mai mare eroare tactică a Secţiei de Propagandă a partidului.

Adrian Paunescu nu a fost doar “un om pe niste scari”.  A fost un om incercand (si reusind) sa se catere pe scara puterii, sa obtina un statut unic in Romania mizera a acelor ani, sa invaluie o realitate sordida si umilitoare in vestmintele metaforelor initial seducatoare, ulterior gongorice si pompieriste.  Talentul i s-a stins pentru ca si l-a abandonat.  Oricum, Adrian Paunescu nu a fost doar poet (bun sau rau, dupa gust), ci si un infocat publicist, sef de reviste, animator de spectacole publice in care se facea elogiul dictaturii.  A fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura.” (Vladimir Tismaneanu)

Am fost pe un stadion la unul din fenomenele „Flacăra”… Nu-mi amintesc decât de nişte creatori de folk care nu puteau cânta pentru că erau mereu întrerupţi de „poet” şi de nişte aplauze la comandă care şi azi îmi sună aiurea în cap:  „Trăiască Ceauşescu, trăiască România!”…acea Românie în care EI se simţeau liberi şi manipulau o întreagă „generaţie-n blugi”!

Aşa că, na, de morţi numai de bine!

Am gasit pe youtube o înregistrare cu un alt mare „poet”, mare prieten al cestuilalt poet… spiritele mari se întâlnesc.

Anunțuri

8 răspunsuri la „Elogiul comunismului pe televiziuni

  1. Nu încetez a fi mirat, de faptul ca pe bloguri, spre exemplu, chiar şi pe cele pe care le frecventez, sunt fraze dedicate lui Adrian Păunescu, în care e vizibilă o exagerată atitudine reverenţială, până la abandonarea minimului simţ critic… Iar respectivii se exprimă liber şi, desigur, din convingeri cel puţin asumate emoţional, dacă nu şi raţioanl… Asta nu înseamnă decât o excepţională capacitate de mancurtizare autoindusă. Cel mai des apare, în acele texte, idea unui „fenomen”, numit cultural, social… Da, a fost unul, însă de manipulare în masă şi deja asta e uitat (sau trecut sub tacere!). A fost un fenomen de ideologizare a ideii naţionale şi deja asta s-a uitat! Nici nu mai vreu sa adaug, e prea multă uitare în jur… Despre o parte a operei poetice a lui Adrian Păunescu, numai de bine, întradevăr! A fost dăruit, ca mai toţi marii poeţi, cu un talent liric excepţional. În „tonele” de versificaţie, găseşti la Păunescu poezii de o copleşitoare frumuseţe.

  2. MS, Smaranda, am pus pasajul pe care l-as fi scris si eu , daca nu as gasi ca e totul, absolut totul inutil!

  3. Sa fim realisti… a judeca un om e simplu de facut intrebarea este cine e perfect?
    Nu pot zice ca sunt un admirator infocat insa am un respect pentru el pentru ca fata de multi altii care se considera intelectuali macar a incercat sa faca ceva nu doar sa stea in umbra si doar sa critice pe sub mustati. Desigur ca a facut si compromisuri, defapt daca stau bine si ma gandesc pentru ca tot se vorbea de manipulare… de manipulare avem parte si acum asadar nu putem zice ca sunt asa mari diferente fata de atunci.
    Poate pentru ca a facut compromisuri poate fi de condamnat insa asa cum am mai zis are respectul meu pentru ca pe langa toate aceste acuzatii pe care i se aduc unele adevarate altele nu a mai facut un lucru si anume a reusit sa promoveze si sa aduca la vedere tinerii talentati care mai mult ca sigur ca si in zilele noastre ar fi fost doar niste simpli anonimi.

    Cine mai are curajul sa faca acelasi lucru acum? Bun putem avem scuze ba ca este criza ba ca nu stiu ce… dar sincer asta este o scuza doar pentru cei lasi, adevartul drum este acela cand incerci sa il parcurgi desi nu pare a fi neaparat un drum asfaltat si fara gropi.
    Faptul ca asa cum a zis el ca ar fi fost multumit ca pe crucea lui sa scrie macar: „El a iubit valorile” spune totul.

    Nu are nici o legaturaa aici nici politica nici tot sistemele fie el cominism sau nu ci mai degraba vorbim de oameni de adevaratii oameni care vor cu adevarat sa faca ceva bun atat pentru cei din jurul lor dar mai ales pentru aceasta natie care si asa este din ce in ce mai destramata.

    Putem avea opinii diferite sau caractere diverse dar asta nu este o scuza pentru a alege sa nu fim oameni, pentru ca un om intelege dar mai ales iarta si cu bine sau rele tot ce ramane intr-un final este ceea ce lasa el mostenire atat familiei lui cat si generatiilor ce vor urma… restul este doar anonimat.

  4. Nu inteleg de ce nu mi se poate respecta o parere… nu e vorba de nici o polemica ci despre o simpla parere… nici nu e bine consider eu sa gandim toti la fel.

    Imi pare rau ca nu pot veni cu un comentariu „pro” la ce ati scris mai sus insa este blogul dumneavoastra si pana la urma acceptati ce comentariu doriti desi sincer nu cred ca era necesar o cenzura pentru o simpla remarca care nu este 100% la fel ca a dumneavoastra! 🙂 Nu mi se pare corect acest lucru dar na fie si asa.

    Cat despre manipulare… eu zic ca va inselati, nu cred ca il slavesc acu pe regretatul poet Paunescu si va garantez eu ca nu ma manipuleaza nimeni (am renuntat sa ma uit prea mult la tv de luni bune), singurul lucru pe care am vrut sa il aduc in discutie este faptul ca pe langa aceasta manipulare fie ca este pro sau contra important este sa intelegem esenta omului asa cum este ea cu bune si rele. De manipulat se poate manipula multe lucruri insa onoarea si respectul trebuie sa ramana. Nu imi place treaba cu taberele ca trebuie sa alegem neaparat sa fim ori pro ori contra, facand asta pierdem lucruri importante si devenim niste simpli pioni pe o tabla de sah si cu siguranta nu noi decidem mutarile.

    Adevarul este mai tot timpul pe la mijloc nu degeaba regula dezbina si cucereste isi are efect inca de atata timp chiar si in zilele noastre.

    Respectele mele si multumesc pentru amabilitatea de a ma anunta prin mail ca nu imi aprobati comentariul, apreciez mult asta.

    O seara palcuta!

  5. Din pacate, nu toti poetii au taria morala de a rezista unui regim totalitar… Poate ca acele „poezii de o coplesitoare frumusete” , de care vorbeste Dumi, vor fi suficiente pentru a-i fi iertate poetului Paunescu pacatele omului Paunescu…Imi amintesc cit de dezgustat se uita la mine proful meu de romana cind, intr-a 11-a, dupa revolutie, i-am spus ca imi plac unele din poeziile lui Paunescu si cred ca e un poet talentat. Ma bucur sa vad ca si altii au vazut dincolo de lasitatea si uritenia morala a omului talentul poetului.

  6. Clarificare:
    E drept ca poeziile de care vorbeam imi placeau la 17 ani…nu stiu daca acum mi-ar face aceeasi impresie …indraznesc sa cred ca am evoluat intre timp :-)Dincolo de asta, Paunescu ramine un dictator cultural la fel de dezgustator ca si cel politic caruia i-a ridicat ode de slava.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s