Terorismul emoțional (cu adăugiri!)

De parcă nu ar fi suficiente toate nenorocirile firii, boli grave, cutremure, vulcani, catastrofe… trăim, aici, la nord de Dunăre, într-o stare perenă de teroare…

(Foto: Sorin Agachi, copila: Sânziana)

Nici nu ajung copiii noștri să crească și privirile lor capătă deja amprenta maturității… Câtă ne-milă pot conține aceste cufere goale, zăngănitoare și rău mirositoare care sunt politicienii noștri?? Până unde pot să-și bage mâinile în viețile noastre, în examenele noastre, în toată speranța noastră, cât își vor mai plimba în lesă minciunile și neamprostia? Cât își vor mai etala creierii somnolenți și burțile gelatinoase, cât din timpul vieții lor va mai merge, la egalitate cu timpul vieții copiilor noștri???  Unde e cumpăna, recea cumpăn-a gandirii, cum spune Poetul?? Lumea politică deschide gura peste tot, încercând să zâmbească, dar zâmbetul ei e strâmb și dinții stricați!

(GABRIEL PACHECO)

PS Cum bine spune Dumitru, „lupta celor de la putere e cu un singur inamic, populaţia din care provin (mi-e greu să mai accept termeni de naţiune, popor, conceptele având o altă încărcătură instituţională şi respect de sine în toate sensurile). În nici un caz răul vizat de guvernanţi nu e criza, din care probabil fac mari averi speculative, tocmai vremea de război fiind marea ocazie să cumperi pe nimic şi să vinzi nimic pe bani mulţi… Ţintele au fost menţionate ieri (6.05.) de preşedinte în discursul dur al „reformei” pentru decimare… Grupurile de bugetari, mai la concret de profesori, de pensionari, de şomeri… formează tocmai jumătatea de populaţie al cărei vot nu a fost deloc pe plac anul trecut şi care a dat fiori, mustind reci broboane pe chelie, până când „băieţii” au reuşit a ciurui pe ici pe colo, pe la ambasade. Cine e obezul din imaginea preşedintelui, care i-a venit aşa… fugitiv în minte (şi cât de mulţi îl cred!), urcat în spatele economiei slăbănoage, deja învăţată cu greul ? O intuiţie bine dresată va observa imediat că e funcţionărimea, sperietoarea cea de toate zilele, însă de fapt e „aparatul bugetar uriaş”. Aparat din care fac parte pensionarii (care se încăpăţânează să nu iasă din sistem nici ajutaţi), şomerii (îndărătnici ca leneşul lui Creangă), fabrica de genii numită cu îngăduinţă învăţământ, sistemul sanitar (de eutanasiere), dar şi armata şi sistemul poliţienesc sub orice forma (mi-e imposibil a nu vedea dincolo de garduri „securitatea”), sistemul politic, preşedintele însuşi ca instituţie (a se citi de practici viole(N)te)…”

PPS În fine, va fi fericit că i-a CIURUIT pe TOȚI profii in contul profilor care nu l-au picat când trebuia!

Analiza rece ca un bistriu a lui Radu Botta ar trebui sa ne scuture din somnul cel de moarte:
„Gȃndacii în tranzitie trec printr-o perioadă de nimfă. În starea de nimfă, ei trăiesc, se mișcă, doar că anatomia lor are de parcurs în cȃteva săptămȃni stadiile cucerite de ei în milioane de ani de tȃrȃt prin mizerii. Gȃndacii trebuie să trăiască toată mizeria de la începutul lumii pentru a deveni la urmă gȃndaci, și sunt puși pe treabă! Romȃnii și ei sunt nimfatici, doar nu trăiesc ca și gȃndacii erele trecute, ei trăiesc niște ere viitoare. Se cred fluturi. Iar mizeria viitoare sună întotdeauna frumos, e parfumată și aduce a succese lejere, promite, ca să numim precis anumeceva. Să te crezi fluture e cel mai tragic dintre lucrurile care ţi se pot întȃmpla, dacă nu ești.

Asistăm la o involuţie gigantică, am impresia bunăoară că de cȃte ori vin în Romȃnia îi găsesc pe romȃni din ce în ce mai mici, mai absenţi și mai ciopȃrţiţi, mai fără cuvinte și mai goi, pentru a relua una dintre sintagmele mult uzitate de Goma. Dar nu pe dinafară, goi pe dinăuntru, semnul vizibil, agravat al acestei maladii – sughiţă Noica! – e că romȃnii nu mai pot scăpa de obiecte, nu au curajul să arunce. Înţepenirea asta în tranziţie și în timp și în nimic are ceva fantasmagoric și tȃmp, navigaţia noastră europeană este de fapt camuflarea tranziţiei cu un nume și cu o direcţie. Căci poţi camulfa o rătăcire… ”

Citesc, la Ștefana, despre o farsă oribilă: SALUTUL ROMÂNESC…
„…din cind in cind, primim o palma usturatoare peste ochi, asa cum s-a intimplat in timpul emisiunii “On n’est pas couché” sur TV5. Ce s-a intimplat acolo (pe scurt) : un umorist a presentat asa-zisul salut romanesc (le salut roumain) : deghizat in tigan(ca), cu mina intinsa pentru cersit, spunind pe un ton plingacios « SVP Monsieeeur ». Animatorul, cit si publicul si ceillati invitati au gasit « gluma » foarte reusita, caci pareau a se amuza copios. Ba mai mult, publicul a reluat gestul, intr-un elan de turma. Daca vreti sa vedeti exact despre ce este vorba, nu trebuie decit sa tapati pe YouTube cuvintele « le salut roumain/salutul romanesc ».

Ce am simtit cind am vazut imaginea asta? Ei bine, sentimentele au fost amestecate: umilinta (pentru ca stim cu totii ca gluma nu a pornit chiar din nimic), revolta ( pentru ca nu ma identific cu rromii care cersesc in Paris), furie (pentru nedreptatea care ni se face fiind pusi intr-o oala comuna, din care iesim toti negri si cu fuste colorate), si dezgust (fatza de niste dobitoci care isi permit insulte la adresa unui popor care i-a dat pe Cioran si pe Ionescu). ”

(Jesus Christ Superstar – Ted Neeley)

Anunțuri

9 răspunsuri la „Terorismul emoțional (cu adăugiri!)

  1. recea …cumpana a fost si ea confiscata (citeam doar proze, inainte de 89, de tip Eu, Supremul, dar nu credeam ca pina si…literatura sudamericana face pui postdecembristi, nu!?)
    vamesul (eminescian!!!) nu mai are si functie de echilibru, la …”miezul noptii”, ci una mai degraba nebuna, care amesteca timpurile, cum e si cel al copiilor…

  2. Pingback: Terorism cu stil « Dumitru Agachi’s Weblog·

  3. Prectici viole(n)te 😦 … lasind la o parte jocul de cuvinte eu cred ca o mare parte din vina le revine totusi celor care nu protesteaza.

    Poate sunt ecam rupta de realitatea din Romania insa vizitele facute acasa (in vacante) mi-au intarit convingerea ca mentalitatea romanilor nu s-a schimbat foarte mult (in bine).

  4. -X- , e o lehamite … am protestat si e degeaba…
    Nu pot intra la tine la comment…

  5. Pingback: Fluide impregnate în piatră… – 18 « Dumitru Agachi’s Weblog·

  6. Corina, bine ai venit! Cred ca dezamagirea e cea mai mare…durerea mai trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s