Desigur!


(Mark Ryden)
Valoarea la români contează cât stă o muscă pe o firmitură de pâine, ca să nu folosesc o comparație mai scabroasă… De aceea, românii au inventat un surogat de valoare: DIPLOMELE… Azi am găsit pe vremelnicul meu birou încă o diplomă… Ea nu atestă absolut nimic, e doar formă goală, așa cum forme fără fond sunt toate pe la noi, dar e…o DIPLOMĂ!! Cine știe, poate ajută la dosarul pentru gradație de merit, gradație care acum se dă pe sub mână cum se dădeau, cândva, volumele cu Cel mai iubit dintre pământeni pe sub tejghea…

În marea și tarea reformă din învățământul românesc de azi singura schimbare palpabilă e sub forma diplomelor… Diplome pentru ORICE… diplome de participare, diplome de excelență, diplome de una diplome de alta…peste tot numai diplome… Nici nu mai contează altceva, nu contează dacă a avut vreun impact activitatea ta…dacă a folosit la ceva, contează doar dacă ai obținut o diplomă… mania asta a premiului I si a diplomelor a devenit principala, dacă nu singura motivație a românilor…

A înlocuit statul la coadă, a surclasat nechezolul, a stimulat secreția de hormoni, a devenit scop în sine… Sfânta Diplomă!!!

Reclame

15 răspunsuri la „Desigur!

  1. Diploma e, cum bine se inrameaza aici, Mitiiica!!!, un soclu bun la toate, valabila ca simbolurile, sa zic? Centrului. S-ar trezi si postamentul daca ar avea pe el…diploma cea rumineasca. Nu pentru ca e in mare masura falsa, de doctorat sau bacaloriat, apud tzatza analist tv, fosta dna Georgescu, ci pen’ ca suntem toti aseminea, postdecembristi neaosi. Am uitat unde vine biblioteca in Urbancolia aiasta, vorrrba unui auctore de scrie cum s/ar uita pe fereastra, repede si la comanda(cum se face si dumneaei, Diploma, frate!). Atunci, un’ sa mai pui de o statuie adevarata? Ca si Visniec de la Paris trebuie ca vede de la mansarda tot gropile noastre cu…diplome.

  2. 🙂 Cel mai mult îmi place diploma de participare. Se acordă ca să nu se supere nimeni.
    Când eram mică, tata m-a învăţat şah. Vărul meu m-a făcut mat la una din partidele jucate,iar eu m-am supărat şi am răsturnat tabla. Tata mi-a ţinut o teorie despre ” a şti să pierzi”. Cred că asta ne lipseşte nouă: nu ştim să pierdem. Trebuie să ne prefacem că am câştigat cu orice preţ; chiar şi al mediocrităţii…

  3. Perfect de acord. Acoperirea cu diplome nu e doar superficiala si vanitoasa, ci un semn al incapacitatii noastre de a recunoaste si ierarhiza valoarea, poate chiar un semn al lipsei de incredere in ceea ce facem. Stim ca munca noastra e mai lipsita de substanta decat un desen pe nisip, ca maine nimeni nu va mai tine minte ca am trecut prin viata lor, poate chiar stim ca ei stiu ca noi mintim – si ei stiu ca noi stim ca ei stiu – si atunci singura diferenta intre un clovn si celalalt e ca primul s-a descurcat sa-si scoata diploma. E smecher!
    Unde e normalitatea? Si de ce nu o avem? Normalitatea e intr-o traditie de simt civic, raspundere pentru propriile fapte si o fireasca ierarhizare informala a oamenilor in comunitate. Poate ca ceea ce ne-ar trebui acum ar fi o dereglementare, chiar cu riscul trecerii printr-o perioada de haos, intr-un efort de a recupera acea situatie in care „cum iti asterni, asa dormi”. Numai un mediu privat, al competitiei deschise, naturale, libere ne-ar reda simtul masurii.
    Dar cum se face ca tocmai occidentul ideal ne cere aceasta birocratica ingropare in diplome si certificate? Pentru ca vorbim de institutii, iar ele nu pot impune obiective precum bunul simt sau justa masura, ci instrumente birocratice. Ceea ce nu vede niciuna din parti e ca ei, occidentul ideal, nu au ajuns la acest nivel de eficienta si justa functionare prin birocratie, ci chiar dimpotriva.
    Ma tem ca diplomiada va continua spre cote absurde. Dar nu avem alta alternativa decat sa intram in sistemul uscat si contrafacut pentru a-l demasca si a-l dinamita. In comunism ne-am refugiat in Eminescu si am indurat cu capul in nisip. Acum avem arma autonomiei locale pentru a opune rezistenta celor nefiresti!

  4. Ah, teroarea punctelor din diverse fişe de evaluare… Toată lumea ştie că majoritatea criteriilor sînt irelevante şi aproape toată lumea se conformează, cuminte (sau fără…), făcînd chiar exces de zel: “simpozioane” cu lucrări care nu vorbesc decît despre o tristă abilitate de a compila prin metoda copy-paste tot felul de banalităţi plicticoase, publicaţii la prestigioase edituri de apartament, cursuri de “perfecţionare”- afacerea unor impostori care dau lecţii despre nimic, industria comentariilor gata mestecate, toate aducătoare de diplome, de hîrtii pentru care s-au tăiat degeaba copaci. Oare după ce ţi-ai făcut un portofoliu din astfel de maculatură, începi şi tu să crezi că valorează ceva?
    Într-o Românie în care e totul de făcut, continuăm să jucăm obedient în piesa asta absurdă.

  5. Diana, am vazut o doamna care se oftica de zor cu un premiu II, ca, na liceul ei e obisnuit doar cu premii I !!! Sarmana, era in pragul disperarii!!!A sti sa pierzi spui??? O, Doamne!!!

  6. Smaranda, exact asta e! domnii si doamnele de la Minister au inventat parada asta de pseudo-valoare isterizanta tocmai pt a-si scuza lipsa de imaginatie si incompetentza. Apoi, la alcatuirea criteriilor pentru gradatii se aduna „sa se admire” pe criterii de te umfla rasul !!!

  7. Ovidiu, vorbesti de „arme”…ce „arme”?? Armele noastre sunt opiniile noastre si BASTA! Alte arme nu exista si nu vor exista… nu aici, intru mioritic spirit…
    Am vazut dosare cu peste 100 de pagini de „realizari”, nu numai ale semnatarului, ci si ale elevilor lui, ceea ce mi se pare o tampenie…

  8. Pingback: Itinerarii belgiene – 5… un pic de gramatică… « Dumitru Agachi’s Weblog·

  9. As vrea sa-i raspund D-lui Ovidiu Aniculaese referitor la ce spunea domnia sa, si anume „cum se face ca tocmai occidentul ideal ne cere aceasta birocratica ingropare in diplome si certificate”…Fiind o persoana care a obtinut o diploma atit in Romania cit si in strainatate vreau sa spun ca e o mare diferenta intre cele doua. Mai precis, cea obtinuta aici, in Canada (vorbesc despre ceea ce cunosc), reprezinta 4 ani de munca serioasa si dreptul de a exersa o profesie respectata. De aceea occidentalii ne cer diplome: pentru ca pentru ei o diploma reprezinta o valoare reala, si se obtine cu munca foarte serioasa, nu cu pile si relatii.

  10. Stefana, nu vorbim acum despre diplomele de absolvire, si ele ar necesita o intreaga discutie, ci despre enorm de multele diplome care sa demonstreze ca ai facut o anumita activitate… ca ai PARTICIPAT la un colocviu, de pilda, sau ca ai avut niste copii la olimpiada, sau ca ai dat cu matura , sau ca ai trimis undeva la publicare o lucrarica…diplome…diplome… Romania e obsedata de diplome…

  11. Pingback: Buburuza « Gabriela Savitsky·

  12. Chestia cu diplomele a devenit pentru unii un fel de drog, ei insisi transformindu-se in vinatori de diplome si certificate.
    Unii chiar au impresia/certitudinea ca participarea la un workshop de 2-3 zile ii face mari specialisti intr-o problema.

    Ma refer la domeniile tehnice care, dupa cum se vede, nici ele nu au scapat de vinatorii de ‘hirtii stampilate’ …

  13. Stimata dna prof. Agachi Elena,
    Va citesc blogul ori de cate ori am ocazia si descopar realitatile pe care dvs. le impartasiti cititorilor cu atat de multa simplitate.Am fost unul din elevii care au vizionat spectacolul pregatit de elevii liceului ATL in ziua premierii olimpicilor participanti la fazele nationale. Am ramas pur si simplu impresionat de felul in care si-au prezentat munca.Este o onoare pentru liceu, dar si ptr oras, in opinia mea. Cu toate ca limba si literatura romana nu a fost o materie la care sa ”zbarnai”, ma bucur ca orele si profesorii de romana pe care i-am cunoscut mi-au transmis numai lectii de viata ce merita invatate.
    Imi cer scuze pentru ca am deviat de la tema,insa am preferat sa imi expun toate ideile adunate in gandurile mele pana acum,sa ma ”exteriorizez”.In legatura cu subiectul in discutie, pot spune ca am numeroase diplome ce incarca un dosar, dar niciuna nu mi-a folosit pana in momentul de fata.Este pacat de hartia folosita,de aceea sunt de acord cu dvs. in ceea ce priveste ”explozia” de diplome ce caracterizeaza Romania zilei de azi.
    Va doresc multa sanatate si fericire sufleteasca !Sincere felicitari pentru tot!
    Un elev ”eminescian”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s