Boala se pitulase în el pe tăcute, îl slăbise puțin la trup și noi credeam că e doar bătrânețea.
…de câte ori vine martie, mi-e cumplit de dor de Jar…
Atunci caut cu înfrigurare fotografii, încerc să înțeleg ceea ce ATUNCI mi se părea doar rutină sau amuzament…
Privirile lui, respirația, alergăturile, nestăvilita și necondiționata lui iubire…
Forța terapeutică a iubirii…
Anunțuri
Tare frumos era Jar..si el si Ajax…tare frumosi mai erau. Si mie mi-e dor de Ajax citeodata. Daca ma gindesc bine, Ajax a fost prezent in multe din momentele importante (ca sa zic asa) ale vietii mele. A fost un bun prieten, poate cel mai bun si cel mai pretios prieten, caci stia sa asculte si sa consoleze ca nimeni altcineva. Imi amintesc si eu rasuflarea calda a lui Ajax si nasul lui umed cind se apropia incercind sa inteleaga. Sau poate ca intelegea mai multe decit credeam eu… Etrist ca nu mai sint, dar imi place sa cred ca acolo, in paradisul cateilor unde cu siguranta au ajuns, se inteleg mai bine si isi apreciaza unul altuia compania. Cu drag si simpatie pentru durerea ta, Stef
Draga mea, iti multumesc. Stiu exact sensul fiecarui cuvant al tau! Era asa de mare zapada, ultima oara cand am fost sa-i vad, ca nici nu am putut intra in livada, si eram in martie…
Sper ca saptamana asta sa fie mai bine…poate de Florii…
Frumos ca un înţelept… Mi-e dor…
Elena, foarte frumos era Jar…foarte bine ai spus, un animal te iubeste neconditionat :).
Ei ştiu să iubească, de aceea sunt iubiţi. Îi nemurim ţinându-i minte, ţinându-i în inimă.
Frumos , dar cu o privire trista……m-a impresionat
uff. e groaznică treaba asta cu animăluţele mortale 😦 am pierdut şi eu două fiinţişoare de-astea. jar e foarte frumos!
Ora 25, ai dreptate: Jar ESTE foarte frumos! In inima noastra el ESTE!
Mihaela, multumesc!
Lacramioara, privirea trista anunta suferinta din iarna…NU AM STIUT! Am crezut ca e batranetea!!!
M-ai făcut să-l strâng în braţe pe Dodo al meu… Dodo e cel mai frumos cocker negru din lume.
te cred ca ti-e inca dor
ciudat dar si lor le e dor unii de altii-vad asta la a mea care inca asteapta pe alt caine care a”plecat” de un an si jumatate-o asteapta zilnic
week end placut
cunosc si eu senzatia – credeam ca intr-o astfel de situatie n-as fi putut varsa vreo lacrima !
Credeam …
Cerculet, mai ales asta!!! Il sarut pe Dodo!
Belle, ai dreptate, si ei simt plecarile!
Strongvaleriana, eu nu credeam ca pot sa plang ATAT un caine! daca tu mi-ai fi spus asta, as fi zambit …
Pingback: Deal moldav « Dumitru Agachi’s Weblog·