Trist mărțișor


(imagini source: Gabriel Pacheco; thank you, dear Gabriel!!!)
Privirea copiilor de 1 martie… Doar privirea lor contează! Eram mică și mama pregătea, în fiecare an, mărțișoarele pentru profesori. Alătura și niște figurine ieftine din ghips, apoi mă punea să scriu felicitările. Nu am priceput niciodată de ce trebuia să fiu politicoasă, atunci când făceam textele, cu profesorii la care nu țineam. Mama mă certa blând și spunea că astfel de lucruri nu se discută. Mă supuneam, de dragul ei, scriam felicitările și le așezam pe toate în celofan. Eram foarte mândră, de 1 martie, să OFER (NU să DAU!!!!) mărțișoarele. Apoi venea 8 martie care mă enerva întotdeauna. Doar pentru că mama era o conformistă și doar pentru ea, 8 martie avea sens.
Am găsit printre lucrurile ei ”comoara”: a păstrat toate felicitările mele de 1 și de 8 martie, atingerea lor ACUM, mă termină pentru că e ca și cum aș atinge pielea copilului care eram, mâna ușor pătată de cerneală, plicul mic și ghioceii pictați de doamna învățătoare (învățătoarea mea era pictoriță și ne făcea tuturor felicitari pentru mamele noastre!).

Ce straniu și amețitor e trecutul! Mama nu mai e, și ziua de 8 martie a plecat, în mine, pentru totdeauna. Doar 1 martie mai există, dureros, ca o aducere aminte. Copilăria nu e întotdeauna cea mai fericită secvență din filmul acesta al vieții noastre. Uneori derulează momente pe care nu le vrei actualizate, alteori te redescoperi cu surprindere, aproape cu spaimă.

Îmi amintesc de mirosul firelor roșii și albe, pe care le răsuceam pe două creioane , ca să facem, mama și cu mine, funde la mărțișoare. Era un fel de taină, la care participam doar noi două, pe care, mai apoi am împărtășit-o și fetei mele. Rareori accept mărțișoare de la elevi: mă gândesc să nu fiu cumva profa aceea căreia un elev îi oferă, de formă, un mărțișor. Prefer să mă gândesc la mama, de 1 martie, mai apoi, mă gândesc la Jar, pe care l-am dus pe drumul ăl mai lung cu un mărțișor de zgardă.
Cu tristețe mă gândesc și la Olivia, fina mea, care și-a îngropat astăzi fratele! Trist mărțișor, triste vremuri.

Anunțuri

4 răspunsuri la „Trist mărțișor

  1. De ce trebuie sa ne intristam cand vine primavara?
    Imi place primavara cel mai mult dintre toate anotimpurile si simt ca parca renasc.Din pacate,dureaza prea putin.
    O primavara minunata!

  2. Pingback: De 1 Martie « Gabriela Savitsky·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s