…pentru că precedenta mea postare (”Trist mărțișor”) era într-o notă deprimantă și bloggerii au trimis mesaje puțin mirate, am hotărât să nu destabilizez. Așa încât vă propun acest cânticel pionieresc de care unii din generația mea își mai amintesc poate!
Enjoy!
…asta, ca să nu sune cam așa:
Parerea mea e ca nu trebuia sa stergi postul dinainte, chiar daca era trist.
Mie mi-a placut (chiar daca nu am comentat nimic)
Posturi triste om mai scrie, Tetris, draga mea!
Stii, doar nebunii se bucura fara intrerupere. Si poate nici ei, or fi avind si dinsii momentele lor de deprimare…ce vroiam sa spun e ca nu e nimeni obligat sa fie vesel doar pentru ca e 1 martie, ori 8 martie, ori Craciun, ori Revelion…Sint niste date in calendar, arbitrare, putea fi 12 martie, de exemplu…Cit despre cintecelul patriotic, nu am nici un chef sa-l ascult, nici el, nici multele alte cintecele pe care le-oi mai fi cintat in copilaria mea minjita de un regim care are meritul de a fi ucis pina si inocenta copilariei. Prefer Pink Floyd, de departe.
Eu nu am vazut postul anterior, dar cântecul de mai sus îmi este drag :). Il cântam cu foc in copilaria mea.
Un martisor este si la mine 🙂
Ms, Super Ja!