Răsfoind paginile blogului lui Bogdan din Botoșani, găsesc acest videoclip pe care îl ”fur”, doar pentru că în el ne regăsim destui, cei din generația mea, și, ceea ce e, iată, și mai grav, cei din generația fetei mele!
Venind mai mult planat prin nămeții de afară, dintr-un oraș care, după votare a murit subit, în care mașinile sunt sub zăpadă, în care pensionarii se îmbulzesc în piață să cumpere câteva ciozvârte pe care și eu le pofteam pentru câinele meu, revenind, deci îngrozită, deschid televizorul… îl închid grabnic!
Au! Doare! Cred, ca și cei de la Guess Who, că ne-am născut aiurea, într-un loc total mioritic , dar nepotrivit, dar nepotrivit…
Cravata roșie de pionier, o, da, ce frumos… avea un inel de plastic; era un sistem pervers care, sub aparența jocului, te învăța să dai raportul… Unii îl dau și astăzi, mulți! dar ce mai contează! Să trăim bine, nu? Hai sa trăim bine, vine Crăciunul. Spunea depresivul Blaga: ”Frate, trăiește tu dacă vrei!” cam asta e, trăiește tu, frate, cel care te ocupi de frâiele țării! Trăiește măcar tu!
Să dăm înapoi timpul, să ne naștem iar, într-o lume NORMALĂ, lipsită de blestemul tipic românesc, să murim apoi acolo, cu un dor nerostit în noi, cu nostalgia că am fi putut să ne naștem chiar aici în țară, cândva, pe când securiștii nu ajunseseră la putere, nici comuniștii, nici fiii comuniștilor, nici fiii fiilor lor, amin!
Notă: aceste sondaje sunt modalitatea prin care eu pot să înțeleg dacă postările mele plac ori ba… Pentru cei care au suspiciuni, de știut că nu apare nicăieri numele vostru, al celor ce votați. Vă mulțumesc pentru votul vostru, indiferent cum este el!
Elenaagachi's Weblog 
Pingback: Poveşti pentru Oameni Mari… :( « lenesrau's Blog·
imi inchipui istoria asta ca p-un elefant care se freaca de copaci, mananca lastari, uneori miroase flori, alteori se plimba strivind zone uriase – din punct de vedere al unei furnici
Fata de multe alte naltii noi totusi intr-un fel am avut noroc – n-am fost calcati ci doar balegati ! 🙂
Elefantul tau a tare flamand! Cat despre calcat, nu stiu… poate ca am fost asa de tare tabaciti, ca nici nu ne mai dam seama si luam tot maladivul drept firesc si, in fatza firescului stand, ni se face frica! Si-atunci alegem iarasi nefirescul sau, ca sa fiu in tonul lui Vania, pacatul impotriva firii.
Am citit postul tau si ma simt iar ca un pionier cuminte din orasul inghetat
Mi-a venit in minte o zi din copilarie cand eram tare necajit ca-mi pierdusem inelul de plastic prin care trecea cravata .
Din banii castigati cu colindul, mi-am cumparat mai multe inele, o centura cu stema si 2 volume de teatru de Shakespeare, pe care si acum le am in biblioteca .
Da, sinistra centura cu stema! Avea o culoare maronie ce parea tot timpul murdara… Atunci nu pricepeam nimic. Si sunt voci care sustin ca nici acu nu pricepem mare lucru! Norocul nostru. De fapt, nici nu pricepem ce mare noroc a dat peste noi!!
servus…
sa dam timpul inapoi… am si eu senzatia asta cu tot ceea ce tine de ea. dar nu-i voi ura niciodata celui cocotat in fotoliul moale si cald al puterii sa traiasca el bine… incerc si sa nu compar nimic si sa nu-mi fac iluzii fiindca stiu ca niciodata nimic bun nu mi-a venit dinspre acel fotoliu… incerc o forma de sictir fiindca cred ca m-am amarit destul formulind iluzii si privind spre acele fotolii. incerc sa-mi fac propriul univers locuibil, suportabil ignorind dezmatul promisiunilor si iluziior de afara. incerc sa traiesc acum si aici prin micile si simplele mele bucurii – atitea cite sunt, putine – stiind că mîine şi acolo pentru mine s-ar putea sa nu mai conteze. 20 de ani degeaba, trei luni degeaba, alti cinci ani degeaba… cit sa mai astept, pentru ce, de ce sa mai privesc inapoi?
toate cele bune!
O alta melodie al lui Guess Who, in care sunt sigur ca se regasesc multi (cel putin partial) e „Ca doua flori” http://www.youtube.com/watch?v=vOiA3L2olGU
Servus Flavius! Era un fel de reverentza inversa, stii bine! Bine ai venit pe aici!
Bogdan , multumesc!
M-am acomodat cu locul. Dacă ignori bipezii, este un spaţiu firesc…