La braț cu Doamna în Negru

P8037517
PREIAU de pe site-ul Humanitas o scurtă prezentare la cartea pe care v-o propun spre lectură:
”W. N. P. Barbellion este pseudonimul lui Bruce Frederick Cummings, un tanar englez pasionat de stiintele naturale, care in 1915, respins la exemenul medical pentru recrutare, afla ca sufera de scleroza in placi, boala cu deznodamant fatal. Visul de a face o cariera stiintifica i se spulbera si tanarul se concentreaza asupra jurnalului pe care-l tinea de la 13 ani: acesta devine singura lui arma impotriva destructiei fizice, martorul lucid al ultimilor sai ani. Isi pregateste jurnalul pentru publicare, incheindu-l in octombrie 1917 si anuntand ca a murit la sfarsitul lui decembrie 1917. „The Journal of a Disappointed Man” apare in martie 1919, cand el este inca in viata. Barbellion are parte, asadar, de aproape doi ani de „existenta postuma” – suprema sfidare adusa mortii – si de mai multe luni (moare in octombrie 1919) de glorie literara antuma. „Jurnalul unui om dezamagit” a avut numeroase editii in engleza si a fost tradus in suedeza, franceza, italiana, olandeza si spaniola. Are si reeditari de data recenta, caci destinul lui Barbellion continua sa fascineze si astazi.”
bocklin_arnold
(pictură de Arnold Bocklin)
Cartea prezintă cu încetinitorul stări pe care oricare dintre noi le-ar derula, dacă, de pildă, s-ar afla în fața Inevitabilului.
Pentru Barbellion, moartea nu a venit ca o revelație, ci a izbit ușa de perete. La 28 de ani a înțeles că trebuie să-și grăbească PLECAREA, ea s-a și întâmplat , la 30 de ani, în 1919.
vladimir-velickovic
(pictură de Vladimir Velickovic)
A avut parte de Singurătate: ”Singurătatea e bună pentru suflet. După o oră de singurătate, mă simt la fel de măreț și imperial ca Marc Aureliu.” (p.43); a găsit putere să se revolte și să-și sfideze destinul: ”Chiar dacă nu există o lume de apoi, Spiritul Omului tot va fi trăit și își va fi făcut auzit protestul.„ (p. 43)
”Nu are rost să deplângi cursul sorții. Nu poate fi o cinste prea mare să avem – deși le putem râvni – lucrurile acelea prețioase, să avem ceva ce depinde de împrejurări pe care nu le putem controla.” (p.48)
Vladimir VELICKOVIC
(pictură de Vladimir Velickovic)
Barbellion descrie în Jurnalul său, dureros de lucid, cu simțurile hipertrofiate, sentimentul aparteneței la ACEASTĂ LUME, sentiment pe care puțini îl mai au: ”Nimic nu poate schimba faptul că am trăit, am fost eu, chiar dacă pentru atât de scurt timp. Iar după ce mor, materia din care e alcătuit corpul meu rămâne indestructibilă și eternă, astfel că, orice s-ar întâmpla cu ”sufletul”, țărâna mea va dăinui pentru totdeauna, fiecare atom din mine își va juca rolul separat – tot voi mai avea un cuvânt de spus…moartea nu poate decât să ne ucidă.” (p. 92)
Arnold Böcklin insula mortii
În cartea sa, Doamna în Negru e o prezență stranie, ca în acest tablou de Arnold Bocklin, intitulat ”Insula Morții”: ”Oricând se va abate lovitura, trebuie întâmpinată cu o reacție. Heine a izbucnit în cântec. Beethoven a scris Simfonia a cincea. Eu ce voi face când va veni vremea? Nu cred să am vreun vers sau vreo simfonie de scris, așa că va trebui să îndur totul cu un rânjet – ca un animal fără judecată… Cât timp mai am spirit și echilibru, nu-mi pasă ce se întâmplă – căci știu că încă nu se poate considera că am eșuat. Singurul eșec adevărat este cel în care victima rămâne abrutizată, paralizată, părăsită, înconjurată de întuneric, iar pe dinăuntru un cuțit îi taie încet și fără odihnă corzile inimii.” (p.83)
E o carte de vacanță? Da! Când oare, decât în vacanță, ne mai putem retrage în noi înșine? dacă nici atunci??
(Dedic această postare memoriei mamei mele, care s-a stins acum un an, în august.)

Anunțuri

5 răspunsuri la „La braț cu Doamna în Negru

  1. E cu totul revelatoriu cum a înţeles sensul victoriei spiritului, cu toata puţinătatea oricărei vieţi, în raport cu timpul umanităţii spre exemplu, nu mai vorbesc de eternitate: dacă marele final nu e „trecere” şi este NIMIC, „Spiritul Omului tot va fi trăit şi îşi va fi făcut auzit protestul.” M-a frapat cu totul şi modul în care a răsturnat o percepţie mereu întâlnită, cea în care se mizează, în pariul speculativ cu moartea, tocmai pe spirit, în sensul că spiritul transcende morţii. Or, Barbellion a înţeles că veşnicia noastră îşi are premisa tocmai în iţele părţii grele din care suntem alcătuiţi, atunci când afirmă că „orice s-ar întâmpla cu ”sufletul”, ţărâna mea va dăinui pentru totdeauna, fiecare atom din mine își va juca rolul separat – tot voi mai avea un cuvânt de spus… moartea nu poate decât să ne ucidă.” Prin urmare, moartea e mai neputincioasă decât fiecare dintre noi, pentru că, inevitabil, e ancorată şi prizonieră în durata noastră. Cu privire la sintagma „tot voi mai avea un cuvânt de spus” chiar şi atunci când fostul trup s-a desfăcut în „atomi”, e de discutat. Cred că nu vom mai avea nimic de adăugat, aşa după cum o cărămidă recuperată dintr-un superb palat, nu duce nimic din splendorile pe care le-a alcătuit cândva, în noile alcătuiri. E doar o cărămidă şi totul depinde de forţa de creaţie a arhitectului care o zideşte!

  2. Da, stiu… Dar daca arhitectul e genial??? Eu as fi mandra sa stiu ca ”atomii” mei au ajutat la ceva! Uite, acest Barbellion… modestul pasionat de Stiintele naturii… Nu s-a vrut never SCRIITOR si totusi ESTE! Are pasaje demne de pus intr-o culegere de intelepciune…Iti mai dau unul: ”M-am tarat intr-un colt al salonului mare si pustiu si mi-am ros inima. Inima are un gust amar – daca e a ta!” (p.101)

  3. PS
    Nu mi-ai zis nimic de acest Velickovic… E un pictor bulgar, l-am descoperit intamplator, incercand sa caut ilustratii la postul meu…

  4. Chiar azi imi facusem timp sa-mi ‘scutur’ de praf arhiva de imagini si sa aleg citeva picturi pentru subiectul pe care mi l-ai propus.
    Pictura lui Bocklin o aveam mai demult si m-a surprins in mod placut sa o redescopar aici.

    Mi se pare mie sau in ultimele postari manifesti o predilectie (uneori subtil mascata) pentru subiectul ‘Mortii’ ?

  5. S-au adunat cateva morti in mine, X… Si apoi, ce poate fi mai incitant decat eros si thanatos??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s