Vara cățeilor

Titlul acestui post e în legătură cu anotimpurile… ”primăvara cățeilor” înseamnă pentru noi, 1 martie, PLECAREA lui Jar... Apoi, ”iarna cățeilor” înseamnă PLECAREA lui Ajax…
”Vara cățeilor” e aparte… Aproape vreau să cred că ei NU PLEACĂ VARA… vreau să cred asta cu putere…
Evident, nu am putut rezista decât un an fără prietenul, fără copilul blănos…
A venit Lapidarius, pe scurt, LAPI… un labrador poznaș.

Până la venirea lui ne-am pregătit…
Ne-am amintit despre câinii muncitori… despre frumoșii câini ai atelajelor flamande…

..oricând gata să ajute…

…despre CALUL SĂRACULUI…

Uneori, când mă plimbam cu Jar, se găseau destui să sâsâie… ”un câine crești, dar un copchil nu poți să crești!!!!!”…
desigur, mă amăram… copilul meu A CRESUT ODATA CU ACEL CÂINE… dar cui îi pasă???

Apoi, veneu ”gospodine” patologice să spună: ”Câine ÎN CASĂ????!!!”

…o, da…câtă îmbâcseală sufletească trebuie să ai…ca să spui așa…

Câtă monotonie e în sufletul cuiva care nu știe SĂ PRIMEASCĂ, NECONDIȚIONAT, DRAGOSTEA!!!

(sursa imaginii: blog Hultanul)
Toți cei care iubesc animalele știu un mare secret…Ele oferă IUBIRE necondiționat!!!

(import img.)
…iubire în stare pură… iubire PUR ȘI SIMPLU…

(import img.)
…iubire până la capăt…
Și, chiar… cine poate suporta atâta iubire???
Cine poate sacrifica ore din viață, comoditate, ca să-i crească??? Destui…DIN FERICIRE!!!

De multe ori am aflat tineri care-mi spuneau… ”Părinții nu mă lasă să am un câine!!!”
De atâtea ori am suferit pentru fiecare tânăr în parte…

Cât egoism, ce puțin spirit de scrificiu trebuie să ai, ce inimă de gheață…
Toți, dar absolut toți cei care cresc un câine…indiferent de vârstă au în comun o deschidere sufletească fără limite…
Până nu faci asta, nu ai cum să știi… Până nu face el parte din tine, din viața ta, nimic nu știi!!! Despre iubire, în orice caz, foarte puțin știi!!!