Laurul, Balaurul

După J. Chevalier şi A. Geerbrant (Dicţionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucureşti, 1994), BALAURUL sau DRAGONUL este UN PĂZITOR  AL PRAGULUI. „Pragul” e o comoară sau o frumoasă fată (tot o comoară, va să zică!) sau, se spune că ar păzi însăşi NEMURIREA. Ca semn nefast, demonic, balaurul se identifică cu Şarpele.

(Marcel Chirnoagă, Puterea Şarpelui)

Dragonul, ca şi fratele său, Şarpele – simboluri ale Răului în mitologiile creştine – sunt învinşi de un Ales pe măsură:  Sf. Gheorghe sau, în unele reprezentări biblice, de însuşi Isus.

(M. Chirnoagă, Sf. Gheorghe)

Cel ales să distrugă Răul arată, după cît am putut eu vedea, într-un fel standardizat… Dacă Balaurul are diverse întruchipări, care de care mai terifiantă, ei bine, ALESUL e totdeauna frumos, e tînăr, e zeu… Misiunea lui e sacră, el e pe măsura teribilei fapte, e Eliberatorul…Ba, uneori, e purtătorul Rozei, într-o trimitere subtilă la misterele alchimiştilor.

(Grafică de S. Dali, pe care noi am fotografiat-o la Muzeul Dali de la Bruges)

(Grafică de M. Chirnoagă)

Modul odios în care e reprezentat balaurul trebuie să trezească în privitor o imensă satisfacţie. Răul va fi învins, Frumosul Zeu va triumfa…

Şi totuşi… mie nu mi se pare astfel!

(Sculptură de Dali, la Muzeul din Bruges)

Pe cît e de schematic reprezentat Frumosul Eliberator, pe atît e de personalizat Balaurul. Încît efectul estetic este exact pe dos… Nu ştiu dacă aţi observat, privirile noastre întîrzie mult asupra monstrului şi APROAPE DELOC ASUPRA ZEULUI! Balaurul nu e numai Monstrul din Lume, ori din noi înşine, e, deopotrivă o VICTIMĂ! ori, la vederea înfrîngerii lui, aproape că satisfacţia dispare. Aşa aş interpreta, de pildă, schematica reprezentare din această biserică din Bruxelles, în care balaurul e redus la misiunea lui, aceea de victimă plîngăreaţă, în timp ce Sfîntul e reprezentat ca un Făt Frumos impasibil şi, aş spune, cu totul insensibil. (Dumitru are, aici, altă teorie!)

Sigur, se poate comenta la nesfîrşit, vechiul clişeu cu victoria Binelui asupra Răului… Ajung însă a nu mai putea discerne cu siguranţă nici cît de bun e Binele, nici cît de rău e Răul…

(Bronz de Dali, Bruges)

Balaurul nu este, se ştie, numai simbol nefast. În mitologiile orientale i se atribuie talentul de a produce „băutura vieţii fără de moarte”, e „putere cerească, ordonatoare şi creatoare”, guvernează ritmurile vieţii şi forţa lui este enormă…