Proiectam, cu elevii mei, tot felul de pozne fotografice şi nu numai… Le explicam cît de important e să te situezi în Frumos, sub toate formele lui… Au priceput şi au trecut la fapte. Fotografiile lor mă încîntă şi încîntă pe mulţi dintre cei care nu vor să ignore munca lor.
Acum avem alt plan… I-am rugat să-şi facă fotografii cu chipurile lor, în diverse ipostaze, dar care sa TRANSMITĂ ceva, o stare, o idee, o insingurare, orice… O parte din ele vor „echipa” unul din imenşii pereţi enervant de albi ai Laurianului nou..
Şi, probabil, vor rămîne… Mi-am amintit cum arătam noi cîndva…
Fata din ultimul rînd, stînga, cu numele Iordăchescu, eram eu…
Aceştia sunt colegii mei de an…
Sunt fotografii modeste, stăteam cu toţii ţepeni, dar CÎTĂ VALOARE AU ACUM PENTRU NOI!
Fotografia..
Toti credeau ca vor sti exact cum vor arata fotografiile. Nu a fost deloc asa. Au realizat imediat ca mediul fotografic, defapt, e plin de surprize. Nu reda lumea asa cum te-ai astepta sa o redea.
Camera, cand realizeaza o fotografie, pune un cadru in jur si ingusteaza privirea, indemandu-te sa te uiti doar acolo! Acolo e ceva special!