Straniul care ne separă…

Oameni mergînd pe stradă, gesticulînd, vorbind singuri, făcînd grimase…

(Francisco de Goya)

Oameni mergînd cu măştile trase, trişti, figuri de ceară într-un bîlci ale cărui mecanisme au luat-o la vale… A început Marea Înstrăinare… a început reprezentaţia… Oamenii se travestesc în fiare, buzele subţiri, ochii sclipitori… Uitatul în curtea vecinului a devenit sport naţional.

(Francisco de Goya)

Firescul e demodat şi absurd, firescul şi bunul simţ sunt de tot rîsul. A fi normal este a te înstrăina. Trăim într-o continuă derută. Marile valori sunt fraze de reprodus pe lucrările scrise ale unor şcolari tocilari … stau ca rufele pe frînghia Destinului. Şi, într-atîta tocmeală şi după atîtea aranjamente, spinările capătă o arcuire sinuoasă, balele se inteţesc de poftă, capriciile devin regula şi legea e zeiţa aceea demodată, cu legături albe la ochi, nu vede, n-aude, capul nu o doare…

Amarul spumant al zilelor pe care le trăim se revarsă şi umple cu înfricoşătoare tristeţe golul săpat de nimicnicia în care ne ducem anii. Frica şi deruta, vidul şi uitarea, imensul hău creat de generaţii succesive îşi arată efectele… ca în acele filme stranii ale Fiinţei contorsionate, regizate de David Lynch…

(Julee Cruise pe o temă din „Twin Peaks”)

Anunțuri

6 răspunsuri la „Straniul care ne separă…

  1. Ma intreb ce anume te-a facut sa scrii rindurile acestea…Amarul cuvintelor tale este dureros. Eu inca sper ca avem o sansa de a fi noi insine, simplu si firesc, chiar si in aceasta lume. Cred ca exista intotdeauna o cale sa ne pastram dreapta shira spinarii, in numele propriilor noastre valori.

  2. Cred ca ai remarcat din ce am mai scris pe blog in ce masura sint fascinata de universul din filmele lui David Lynch… Refuz insa sa cred in finalul din Tween Peaks.

  3. Amară e, Ştefana, existenţa noastră, a celor de pe aici, oricum…
    Uneori mai răbufnim. Apoi ne reîntoarcem la ale noastre. Nu e grav…pas grave…in rest, in particular, traim şi noi cum putem…”în lumea aceasta de sub ceresc”…

  4. Acea scena carnavalesca e tulburataoare. E foarte inspirat aleasa. Plasat central in compozitie, chipul de pe steag, zeul hedonic si terifiant, da seama de „chipul” umanitatii… In rest, lumea topaie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s