Avalon şi domniţa şoim…

Avalon e un ţinut imaginar, o insulă, ivită din frumoasele legende despre Arthur şi despre ai săi cavaleri ai Mesei Rotunde. Un ţinut ideal, un spaţiu al unei zîne, Mordred sau Doamna Lacului. În legendele celtice, Avalon e spaţiul Morţii.

Imaginea aceasta m-a urmărit mult timp, Avalon… un abis al revelării, încărcat de simboluri, de mituri, de mister. În lăuntrul acestui imaginar ţinut totul e posibil. Viaţa e posibilă, salvarea prin vis e posibilă. Domniţa-şoim e o metamorfoză a posibilului la limita lui ultimă. Ea ziua străbate înălţimile, coborînd, din cînd în cînd, pe mîna care-i hrăneşte iluziile, iar noaptea devine zînă… cui nu-i plac basmele? Şi, de aici, imaginaţia o ia la vale…pînă hăt, departe…

De fapt am scornit aceste citeva rînduri, ca să am prilej a reasculta, iarăşi şi iarăşi, frumosul cîntec al celor de la Roxy Music (Brian Ferry)…

Anunțuri

Un răspuns la „Avalon şi domniţa şoim…

  1. Este uimitor cit de tare avem nevoie de basm, de mit, de acel, „A fost odata”, chiar adulti fiind, chiar in vremurile acestea in care stiinta crede ca poate explica totul. Sa luam, de pilda, „Lord of the rings”. Extraordinara poveste, pentru noi, astia mari, care stim de mult ca nu mai exista Mos Craciun, ori zine, ori vrajitori, elfi sau ogri, decit in povestile copilariei. Pentru noi, astia mari care am umplut efectiv salile de cinema, sorbind cu nesat povestea de pe ecran, incintindu-ne cu iluzia unei lumi ce nu a existat niciodata, dar care pentru multi este, poate, mult mai reala decit concretul vietii noastre. Ce sa spun…pe mine ma fascineaza povestile, exista citeva pe care imi amintesc sa le fi citit in copilarie, in celebra colectie „Povesti nemuritoare” si care imi incinta si acum spiritul mai mult decit orice altceva. M-au fascinat si legendele despre voievozi, despre Stefan cel Mare, de pilda, Monarhul ascuns care nu a murit, ci sta undeva, adormit, si asteapta sa-i vina vremea, sa se ridice si sa domneasca din nou, scapind poporul de suspine si suferinta. Ca si regele Arthur, despre care se spune acelasi lucru, sau Barbarosa, in Germania.Toate aceste mituri, legende, basme, adunate laolata, sintem noi, si cei dinaintea noastra, si cei de la inceputuri…De aceea ne plac, de aceea reusesc sa ne vorbeasca atit de intim, pentru ca ceva din noi, undeva adinc, continua sa traiasca in ele, chiar daca fara sa stim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s