Lumea lor şi lumea noastră

 

Lumea lor, a frumoşilor noştri dispăruţi, ni se pare nouă, celor ce încă mai suntem, o ALTĂ lume. Auzim frecvent că te duci „pe ceea lume”, „dincolo”, că „treci pragul”…

Îi aşezăm în ordinea „celeilalte” lumi, le facem pomană, le dăruim din timpul nostru pentru ca totul sa fie aşa cum se cade…

Ei ne aşteaptă, cuminţi, în locul lor „de veci”, ne privesc din dosul unor flori, le auzim respiraţia în fiecare adiere de vînt…

Locul acesta „de veci” are şi el trufia lui… Unii îl vor CENTRAL, captînd, parcă şi „DUPĂ”, cerşind atenţia celor rămaşi. Alţii îl vor special, îl împodobesc după cum îi duce mintea pe urmaşii lor şi nu-i duce prea tare, dovada e monotonia provincială a locurilor de veci… Unii, cu mai multă stare, şi-au făcut din acet loc o operă de artă, alţii doar un simbol.

Indiferent care sunt raţiunile, confortul, indiferent cît de impozante ar fi, ele reflectă vanităţile ACESTEI VIEŢI, vanităţi de care, cred eu, „lumea de dincolo” se poate lipsi fără probleme…

Căci, ceea ce realmente contează e memoria afectivă a celor rămaşi, e dîra de lumină sau de întuneric pe care o lăsam, fiecare, în urma noastră.

Imaginile le-am luat din locul numit „Eternitatea” (partea armenească), Botoşani

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s