Rugă

Cînd ape năvalnice ne-ameninţă Firea,

Cînd vîntul ne poartă genunchi ascuţiţi spre pămînt,

Cînd spume lăuntrice ne descompun,

Cînd disperări se-ntind, ca ramuri, către pieptul nostru,

Cînd singurătatea mişună prin ascunzişurile toamnei,

Cînd mustrări fără număr ne copleşesc,

Doamne, ia paharul acesta de la mine,

Doamne, ajută-ne, iartă-ne şi stai lîngă noi!

Elena Agachi, 18 aug, 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s