Legile durerii

Mereu te aştepţi să doară într-un anumit fel… Iţi spui, aşa e firesc, e normal, suntem muritori, vulnerabili. Dar exact în clipa în care DUREREA bate la uşa ta, chiar atunci te găsesşte nepregătit, te ia pe sus, te învîrte, te poartă, apoi, încet, încet te aduce în ascunzişurile ei, pînă te sufocă cu totul. Durerea are regulile şi legile ei. Nimeni nu le poate guverna. Te gîndeşti deseori la asta, să fii, adică, pregătit. Şi totuşi…

Azi dimineaţă am văzut chipul Morţii. Nu era prea frumos, desigur, dar nici cu totul hidos nu era. Mă amuză chiar reprezentările ei în imagistica picturală. O hîzenie cu o coasă în mînă, rînjind triumfător pe umărul, pe spatele, în dosul cuiva… Sunt amuzante, de n-ar mai fi… În dimineaţa asta Moartea era chiar la noi în casă, la ai mei acasă, vreau să spun. Nu trîntise uşa, nu speriase pe nimeni, venise ca o pasăre de noapte, să se odihnească în zori la căpătîiul mamei mele.

Vorbisem chiar ieri cu mama, ascultasem, împreună, slujba de Sf Maria Mare, transmisă de la Iaşi. Sper să se termine toate, mi-a spus, să nu vă mai fiu povară. Povară dacă ne eşti, i-am zis, e una dragă, uşoară, firească. E ca atunci cînd eu eram mică, eram bolnavă tare şi povara eram eu, cu febra mea, cu ale mele… A surîs stins, apoi a tăcut, preocupată de slujbă, de acum…

Durerea e tăcută, flămîndă şi aspră, e ca atunci cînd, în copilărie visam că elefanţi de piatră vin asupra mea, în goană. Apăsătoare.

Moartea nu e nici ea mai brează, mai suportabilă ori mai previzibilă. Legile durerii şi ale morţii ascunse ne sunt cu toate. Paleative rămîn AMINTIRILE!Iată, acum de pildă, îmi place să privesc fotografiile în care mama era foarte bine, era veselă, tînără, singura ei grijă eram, desigur, eu, aşa cum astăzi, marea mea grijă este ea, desigur…

Sper că pasărea neagră a adormit, mă duc să văd ce face mama…

Andra are versiunea ei despre DURERE…

http://andraagachi.wordpress.com/2008/08/16/mamaia/

Anunțuri

5 răspunsuri la „Legile durerii

  1. Imi pare nespu de rau ca nu am reusit sa mai ajung in vizita inainte sa plec din tara. Chiar ma gandeam atunci la asta.

    Desi, in ultimii ani, am ajuns tot mai rar la ei, mereu mi-au fost dragi si sunt recunoscator pentru ca au avut grija de noi in copilarie.

    E de vina frica de durere. O luam la fuga atunci cand vedem prea multa durere intr-un loc.

    Poate va fi bine… Aveti grija…

  2. E mare lucru ca te are linga ea, aproape. Orice va fi sa fie, vei avea macar aceasta multumire: ca ai fost aproape. Iti doresc curaj. Nu uita ca Dumnezeu da fiecaruia doar atit cit poate duce. Cu drag,

  3. Din păcate ştii că durerea pentru cei dragi nu seamănă cu nici o durere. E mai încărcată de sensuri …e mai adâncă şi niciodată n-o să fii pregătită pentru ea .Mă rog doar ca pasărea cea neagră să-şi ia zborul de la căpătâiul mamei tale şi să vă dea măcar un răgaz. Câteodată un răgaz…cât de mic e la fel de important cum numai o viaţă întreagă poate fi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s