E vremea catedralelor? (Dumitru Agachi)

(Koln, Germania)

Ce se poate spune despre o catedrală, despre modelul ei sublim care este goticul, apărut după 1200 ca un miracol exploziv în tot spaţiul apusean al Europei. O catedrală e greu de prins vizual, e o parcurgere, una exterioară, ca o ilustraţie a lumii create şi celestă, de aproape şi departe, profană şi divină. Despre spectacolul acesta al mundanului escamotat de creştinătate povesteşte, cu zâmbetul său de o căldură neîngheţată în piatră, îngerul plin de veselie divină în obraji şi în priviri de la Reims, în postura de vestitor şi închinător al Sfintei Fecioare, Notre Dame. 

(Reims, Franta)

Scenografia spaţiului exterior al catedralelor e pigmentată de savoarea imagistică a himerelor şi garguielor, de parcă lumea sacrului ar fi păzită de tocmai ceea ce o impurifică. Aşa ar părea. Dar poate că e şi altceva, ochiului atent nu poate să-i scape că toate „figurile” acelui bestiar diseminat pe faţade sunt suspendate într-un salt în gol, sau sunt pe punctul de a se desprinde înfricoşate de pe un unghi de cornişă, de parcă sfinţenia coborâtă fulgerător, focul divin, purificator, le-ar fi aruncat în valurile lumii exterioare…

(Notre Dame de Paris)

Ceea ce e impur părăseşte intempestiv spaţiul purificării, spre a aglomera marea mundană care e dincolo de Arcă.

O catedrală este, totodată, parcurgerea labirintică a traseelor interioare, iniţiatice, într-un mers parcă fără sfârşit, pe la fără de număr altare, absidiole, pe sub irizaţiile vitraliilor, printre pilaştrii de grandoarea unor arbori milenari, pe lângă sarcofagele nemuritorilor adormiţi, îmbălsămaţi de sacralitate, regi şi papi.

(Koln)

Însă ceea ce este copleşitor la o catedrală este spaţiul său interior. Precizia masonilor în piatră ai epocii, ştiinţa lor de a modela semiîntuneric şi lumină, prin verticalitate la apogeu, par a veni dintr-o iniţiere la limita umanului.

(Rouen, Franta)

Ridicate la înălţimi aproape peste limitele percepţiei vizuale, blocurile de piatră ale bolţilor par reduse la dimensiunile unui joc de cuburi fără densitate, care plutesc pe fumul străveziu al lumânărilor, disipat în văzduh.

(Strasbourg, Franta)

Nervuri de piatră, trasate cu precizia „marelui arhitect”, marelui iniţiat, dau contur unor bolţi şi spaţii plasate în cele mai de sus „înălţimi”, către care a privi este o îndrăzneală, ce pare a fi supusă ispăşirii printr-o uşoară ameţeală. Bolta unei absidiole, al cărei dese(m)n e alcătuit după principii matematice şi de echilibru, este cerul locuit de fiinţele eterne, a căror habitat e geometria sublimă pe care omul o poate doar reflecta.

Simpla contemplare nu este de ajuns pentru iniţierea în lumile interioare şi exterioare ale catedralelor, atât de translucide, complementare, e necesar un punct de acces: este clipa în care, dacă îţi este dăruită, înţelegi că sub decorativismul excesiv, venit dintr-o spaimă colectivă faţă de gol, de „necreat”, nimic nu este întâmplător ci totul subsumat unui adevăr teologic. Sigur, camuflajul timpului şi faptul că simbolica şi profunzimile de gândire ale acelor veacuri au fost uitate, lasă posibilităţi reduse de a vedea, cu adevărat, subtilităţile la care omul „gotic” a putut să acceadă.

(Notre Dame de Paris)

Faţada de vest a catedralei Notre Dame din Paris, spre exemplu, este dedicată „restaurării” omului. Printre atâtea statui şi elemente ale „programului iconografic”, e greu de sesizat însemnătatea, pentru cheia noastră de interpretare, a doar câteva dintre ele, deşi acele „tablouri” completează cu un subtil „accent” istoria sacră a întregului. Pe linia mediană a turnurilor, poate nu întâmplător atât de căutat simetrice, jumătăţile unui întreg „degradat”, sunt două statui, plasate la înălţimi de suprem omagiu, ale protopărinţilor umanităţii. Adam este în dreptul stâlpului dintre ferestrele turnului din stânga (nordic), într-o atitudine de mare îndurerare, iar Eva se află pe verticala  turnului din dreapta. Cele două statui au fost aşezate peste galeria de regi ai Franţei, iar între ele, pe aceeaşi orizontală, în dreptul marii rozete, se află statuia Sfintei Fecioare cu Pruncul în braţe, adorată de doi îngeri. E aici scena dramatică a căderii prin om şi ridicării salvatoare prin întruparea divinităţii, modelul salvării revelat privitorului: au păcătuit, au fost alungaţi dar nu abandonaţi.

(Notre Dame de Paris)

Dacă acea desfăşurare statuară pare a fi plasată la înălţimi inaccesibile privirii, o altă formulă iconografică, de data aceasta mai accesibilă nivelului comun de înţelegere, este redată sub formă de axis, pe stâlpul central al intrării de nord. Este reprezentată, ca prim nivel, cu trimitere la originea răului în lumea cea veche, scena ispitirii Evei, ispititorul fiind o bizară creatură şarpe-femeie-înger, cu privirea întoarsă tandru spre Eva. Un al doilea nivel statuar pe acest stâlp totemic îl reprezintă Sfânta Fecioară, Împărăteasa lumii cu Pruncul pe măna stângă.

Salvarea a venit prin întrupare şi nimic nu poate cunoaşte şi înţelege limitele umanului, decât exponenta demnă de încoronare a umanităţii şi nu mai pare deloc inexplicabil ascendentul cultului mariologic în lumea medievală, după cum nici mulţimea catedralelor dedicate: Notre Dame. Dacă Hugo a făcut-o celebră pe cea din Paris prin tragismul unor iubiri imposibile, acea catedrală poartă pe faţada ei de vest, spusă cu o claritate a reprezentării demnă de remarcat, povestea subtilă a redării demnităţii cuplului primordial, a primei iubiri.   

(Viena)

Anunțuri

4 răspunsuri la „E vremea catedralelor? (Dumitru Agachi)

  1. Pingback: E vremea catedralelor ? « Dumitruagachi’s Weblog·

  2. Pingback: Sonoritatea imnică a frescelor din Bucovina « Dumitruagachi’s Weblog·

  3. Pingback: Mănăstirea Arinului – ruinele însorite, uneori, cețoase alteori… « Dumitru Agachi’s Weblog·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s