Poetul, povestaşul şi scribulitorul (Dumitru Agachi)

 

Blogul familiei Sava pare a fi un foileton de poezie, pe care, recunosc, îl deschid şi pentru „poezia zilei”, se poate spune şi aşa. Nu ştiu dacă e neapărat în intenţia poetului, însă textele publicate sunt foarte unitare, nu numai stilistic, asta ţine de natura de poet împlinit a autorului, dar şi tematic. Tema textelor e însuşi poetul, prin avatarurile sale creatoare şi anamneza peisajelor din starea placentară a memoriei… Preiau întreagă poezia postată de Mihai Sava în 5 iunie:

Scribulituri

Cred că am o privire mai caldă, fără colţuri,
şi îmbrac amintirile în hăinuţe noi, de copil,
cu mânecile puţin mai mici decât semnificatul

De aici mirajul că ar fi rostite puţin plângând,
ca o doină de cetină,
cu frunze de tei căzute sălbatec,
într-o necontenită zbatere a zicerii…

Una dintre tehnicile de scriere ale poetului este scribulitura; e un fel de „matrice” pe care o plăsmuieşte iconarul, un grafitti apăsat, scrijelirea grundului icoanei spre a fixa contururi revelatorii: faţa, mâinile, Evanghelia – cartea, în genere – de la pieptul sfântului, filactera din mâna profetului ce urmează a fi pictat… Simpla transpunere în starea iconarului scribulitor aduce „o privire mai caldă”, apropiată de ingenuu, ludică, singura capabilă să plăsmuiască semnificatul, íkon-ul, chiar şi dintr-o amintire văzută difuz, prin hârtia pelur: „o doină de cetină”…

Zbaterea zicerii, e starea de rugă poetică intensă, în care zicerile „ar fi rostite puţin plângând”. Poemul Povestaşul, postat pe 6 iunie, este de o densitate teribilă în ce priveşte imaginarul unui peisaj al memoriei. Iată fragmentul de text:

 

Trage-ţi şi visul, adu-l lângă apă, freacă pământul cu umbra poveştii,
Scoate sămânţa vie din lut şi pune-o în cuptorul de argint ,
Să ne vedem iar cum eram mici,
Si mergeam să facem pologul, ţi-aduci aminte ?
Mirosul de fân abia mort, cu năpârci tăiate de coasă,
Cu brânza roşie ascunsă-n podişca din târlă ?

 

Visul povestaşului se trăieşte lângă apă; dacă proximitatea povestirii iniţiatice e focul, cea a visului este apa. Visul, redat spre contemplare, izvorăşte din rememorarea copilăriei, singura certitudine. E copilăria petrecută pe coasta cu fâneaţă. Sigur, astfel de peisaje sunt peste tot în lumea care pare să-i semene rezumativ acelei fâneţe, însă noi ştim, noi ştim de unde anume e mirosul din suflet „de fân abia mort” şi îngrozitul chip de copil, la vederea cuibului de prepeliţă părăsit în brazda înaltă, adunată sub coasă.

Anunțuri

Un răspuns la „Poetul, povestaşul şi scribulitorul (Dumitru Agachi)

  1. Pingback: Povestaşul… « Dumitruagachi’s Weblog·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s