O altfel de distracţie

 

Sigur, acum, cînd „a te distra” echivalează pentru unii tineri doar cu a bea, a-ţi face de cap, ştiţi şi voi, mici şi bere, manele, eventual în praful de la Baisa ori prin crîşme de cartier, în fine… acum e greu de presupus că ar putea interesa pe cineva cum se mai „distrează ” tinerii de aiurea.

Şi totuşi…

Aflîndu-mă, zilele trecute la Cluj, la Festivalul internaţional „Blaga”, am fost invitată, împreună cu o distinsă prietenă (critic literar), la o lansare cu totul specială. Se lansa o culegere de „Fotopoeme” la o cafenea aflată în centrul Clujului, ce se cheamă „Zorki”. Atîrnate lejer pe pereţi erau fotografiile artistului Lorand Peli, avînd drept tematică nudul feminin. Admirabile, de altminteri, dubioase, poate, pentru pudici. Dar, să revin la întrebarea lui Maiorescu: e imorală Venus de Milo? Nu, atîta vreme cît imaginea trupului ei se situează în zona artisticului. Nimic vulgar nu e în acele fotografii, nimic ce să facă deliciul perverşilor. Ba, aş spune, intimidează pe cei glumeţi, habar n-au ce şi cum să vadă la ele. Alături de aceste fotografii, practic legat de fiecare dintre ele, cîte un poem al foarte talentatului Adrian Suciu. Prezentările nu au fost deloc academice, doar imaginile şi textele spuneau totul despre Femeie, despre Iubire…

În cafeneaua grea de fum, studenţii savurau berea şi fotopoemele într-un firesc pe care, de mult mi-l doresc şi eu pe aici…

Foto de Lorand Peli, coperta Fotopoemelor

Anunțuri

Un răspuns la „O altfel de distracţie

  1. Cafenele de aiurea

    E duminica seara. Ne plimbam pe St-Denis, fara nici un scop. Ni se face frig frig si nu vrem decit un ceai. Intram zgribuliti intr-un „Second Cup” , una din multele cafenele de pe aceasta strada atit de europeana. Miros de cafea si patiserie…Fumul lispseste, caci in Montreal e interzis sa se fumeze in orice restaurant, bar sau institutie publica, ceea ce ma bucura foarte tare, in calitatea mea actuala de nefumoatoare. In cafenea, un peisaj cu care de-acum sintem obisnuiti: laptop-uri aproape la toate mesele, tineri lucrind febril la ultimele lucrari din sesiune, eventual cu castile pe urechi. Daca pot face doua lucruri deodata, de ce nu? Remarc, tot ca de obicei, citeva persoane cufundate in lectura, linga cana de cafea aburinda, pe cind la alte mese, altii, discuta. De la bar se aude o muzica in surdina. Se vorbeste in soapta, atmosfera e placuta si calduroasa, colorata de imaginea tablourilor de pe pereti care isi asteapta in tacere cumparatorii sau doar… privitorii. Intre timp ne hotarim si pentru o baclava. Nu stam mult, ne asteapta atitea de facut acasa…Plecam lasind in urma mirosul de cafea si zumzetul teraselor de pe St-Denis. In ciuda serilor reci, e primavara in Montreal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s