Despre acvile şi alte cele…

 

E greu de ordonat acum impresii… Ele se vor sedimenta şi vor alcătui un nu-ştiu-ce şi un nu-ştiu-pentru-cine, cîndva.

Doar îmi vin în minte, de pildă, cele două acvile imperiale, ca simbol al forţei şi al regalităţii biruitoare: acvila ungurească şi acvila bicefală austriacă. Aceste simboluri apar pretutindeni, de la coloanele ce străjuiesc palatele, la porţile imense din fier forjat, apoi pe statui, în fresce, pe frontoane, pe acoperişurile catedralelor şi chiar pe unele case vechi drept străjeri, Păzitori ai Templului, în măsura în care TEMPLUM devine sinonim cu acasa tuturor…

Ei bine, acvila ungurească e uluitoare! Agresivitatea ar fi trăsătura exacerbată prin care este reprezentată. Să nu se creadă că am ceva împotriva ungurilor! Îi respect şi sunt realmente încîntată de Budapesta, de tot ce au reuşit ei să arate lumii. Doar că nu-mi pot reprima un zîmbet ironic atunci cînd văd copleşitoarea acvilă regală de la palatul Budai Vár (Buda, reşedinţa principilor unguri)… E făcută să înspăimînte, să copleşească, să apere, să ucidă! O acvilă atotputernică, dominatoare, în aceeaşi măsură, ocrotitoare. O acvilă reprezentată mereu în mişcare, foarte naturalist, ţinîndu-şi ghearele pe o spadă, heraldic, dar nu numai!

Dimpotrivă, simbol şi heraldică pură e în imaginea acvilei bicefale a austriecilor… Aceea e mai puţin agresivă, aproape cuminte, dar fermă! Clasicului pur al acvilei bicefale îi răspunde, aproape anulîndu-l, romanticul de groază al acvilei ungureşti.

În plus, peste tot în palatul Budavári există acest exces de forţă, învăluitoare şi tutelară. Iată, de pildă, una dintre porţile Castelului e în formă de pînză de păiajen! Excelent elaborată, sugerînd, pentru mine, fascinaţia magică a ţesăturii labirintice. Privită ca un Prag, între lumea noastră, a muritorilor de rînd şi lumea lor, a celor puternici, care se vrea eternă, pînza de păianjen e străjuită, evident, de un alt simbol regal, deopotrivă înfricoşător şi macabru: Corbul. Ţinînd în cioc un inel de aur a cărui istorie nu o mai dezvolt acum, corbul e păstrătorul Fascinaţiei Porţii… Cei care intră i se supun, semnează un Pact, acceptă întreaga provocare a regalităţii, a trecerii noastre prin lume, a nimicniciei noastre, a forţei Destinului, a echilibrului şi a haosului deopotrivă.

 

… Bate, şi nu ştii cine-ţi va deschide! Intră, şi nu ştii peste ce vei da!

 

Anunțuri

Un răspuns la „Despre acvile şi alte cele…

  1. Pingback: Ilustrate sentimentale (04.05.09) « Dumitru Agachi’s Weblog·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s