Conturul implacabilei treceri (Dumitru Agachi)

Miercuri 9 aprilie, Iaşi

… ca în fiecare dimineaţă, pe la 7 şi jumătate, cum am ajuns devreme la serviciu, am deschis blogul Andreei. Astăzi accesarea blog-ului a fost şocantă pentru mine. Era postat textul Andrei, însoţit de o expresivă reproducere după o lucrare de grafică a lui Chirnoagă, un fel de peşte-şarpe-balaur cu rictus uman dezgolindu-şi piroanele dinţilor, potenţând sugestia de fiară a iadului… Sub ilustrată curgeau, în impresia de acvatic a fundalului albăstrui al ecranului, frazele Andrei despre conturul sublim al implacabilei treceri.

Meditaţia grav-adolescentină a Andrei m-a făcut să tresar, aşa cum tresari într-un somn adânc. Când a trecut timpul, „unde eşti copilărie ?”; mirările nu au sens. „Ce ar fi însă dacă acest Gol s-ar umple” se întrebă Andra. „L-am putea umple cu suflete, cu gânduri. Dacă am reuşi să adunăm undeva toate gândurile pe care timpul le suflă peste noi, dar care au, unele, o viaţă atât de scurtă. Dacă am cădea şi noi în acest sac plin cu de toate, care este Nimicul…” Nimicul şi totul dimpreună, spuneam eu într-un alt post.

O fotografie veche de 30 de ani din una din pauzele Laurianului a fost şi pentru mine un moment al umplerii cu suflete. În maroniul decolorat al fotografiei e o altă lume: populată cu uniforme de elevi, panglici albe, părul împletit în care uneori juca mătasea fluturilor albi, matricola cusută pe mânecă…

Zâmbetele şi lumina chipurilor e însă aceeaşi. Radia la fel pe chipurile de atunci, înfloreşte acum pe feţele adolescenţilor. Lumina cald-primăvăratecă joacă la fel pe vechile ziduri. În aceeaşi transparenţă se oglindeşte spiritul viu şi liber al laurienilor, îţi vine să spui laureaţilor. Cu toţii, cei trecuţi şi cei în trecere printre vetustele ziduri, cu sau fără vetuste uniforme, merităm un astfel de titlu.

Sunt însă puţine fotografiile vremii noastre: 2 …3 în 4 ani. Nu eram răsfăţaţii peliculei. Zâmbetele noastre se topeau în clipă. Poate că ar fi timpul să ne regăsim, sentimentali, într-o galerie foto. Să adunăm cumva pepitele de chihlimbar .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s