Birjarii fantomă

 

Viena, noaptea…

Vitrine, lume multă, statui vii, cîntăreţi ambulanţi, cerşetori, lumini feerice, străduţele strîmte – pasiunea pierduţilor de lume…

Într-un colţ, chiar lîngă Catedrală, e locul în care aşteaptă birjarii. Caii lor înzăuaţi sunt plictisiţi de bliţurile aparatelor foto, muşcă furioşi zăbalele, dornici de ducă, dar cum să pleci, cînd o mică excursie e 100 de euro şi nimeni nu se încumetă? Caii scutură straşnic din copite, sunt sătui de aşteptare în noaptea ce nu se mai termină. Stăpînii i-au învelit cu frumoase veşminte, acum stau lîngă cai, adunaţi, şi mai derulează o bîrfă… Hainele lor negre ajung la pămînt şi, cum stau aşa grupaţi, seamănă cu personaje himerice din Kafka, din filmul acela extraordinar după romanul lui, „Procesul”. Fiinţe prelungi, în negru, cu pălării rotunde şi cu boruri scurte, şoptind pe limba lor probabil lucruri banale, de-ale birjarilor.

 Par nişte stafii coborîte, pentru o clipă din trăsurile alb-negre. Aburul gros din nările îngheţate ale cailor îi învăluie.

Anunțuri

Un răspuns la „Birjarii fantomă

  1. Fiecare calatorie e subiectiva .Eu am vazut Viena ziua si nu era nici picior de birjar pe acolo.Singurii care purtau palarii vorbeau romaneste si ne cereau doar bani.
    Nici Strauss nu era pe nicaieri. Doar ” sich wAlzen ” (termenul popular a se invarti ) ,castele si statui. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s